Pentru femeile casnice – aka femei fără ambiţii – kilogramele puse pe şolduri, fund, coapse, etc de-a lungul căsniciei reprezintă poliţa de asigurare a căsătoriei. Asta s-ar traduce prin “ai facut din mine o vacă grasă, aşa că nu mă poţi părăsi acum, când sunt mai bătrână, mai grasă şi la fel de lipsită de ambiţie ca şi înainte”.
Nu pot întelege femeile care nu fac decât să stea în casă, să se uite la telenovele, să mai facă ordine din când în când [nu prea des, ca nu cumva să piardă cele 17 telenovele favorite], să mai facă un sandwich [nici nu se pune problema de mâncare gătită] şi să îşi facă manichiura. Recunosc, situaţia descrisă pare puţin trasă de păr... Până mă duc să-mi vizitez anumite rude.
Dar sa revenim la oile noastre. Ce dracu’ este în capul lor? Cum rezistă aşa? Cum pot accepta să fie întreţinute şi să fie nevoite să cerşească 10 ron de la soţ ca să se duca să se tundă?! Retineţi că nu vorbim aici despre casnicele a la Monica Columbeanu, care au bani cu carul [până şi aia se mai duce la o prezentare de modă ca să îşi justifice existenţa].
Din punctul de vedere al Neuronului Brunet, femeile astea sunt nişte paraziţi ai societăţii. Şi înainte să-mi săriţi în cap şi să-mi spuneţi că n-am dreptate, luaţi în calcul faptul că nu mă refer la femeile care au o problemă de sănătate şi chiar nu pot munci, ci mă refer la femeile-trântor, o specie foarte des întâlnită pe plaiurile mioritice.
Am scris prea mult. Mă duc să lenevesc.
PS: Glumeam.
PPS: Dedicatie. Fara numar. :))
Neuronul Brunet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu