Va dorim un an nou cat mai fericit si de 2009 ori mai bun decat cel care a trecut. Sa ne cititi cu bine! [orice asemanare cu vreo propaganda electorala este pur intamplatoare].
Neuroni Vopsiti
miercuri, 31 decembrie 2008
luni, 29 decembrie 2008
Pentru ca sunt blonda...
Nu stiu cand este ziua mea de nume. In fiecare an imi notez in agenda sau imi sun prietenii sa-i intreb. Am momente cand ma uit in agenda si vad ca este incercuita data de 8 noiembrie si cad asa pe ganduri incercand sa-mi dau seama ce naiba e asa special la ziua aia.
Saptamana trecuta a trebuit sa ma duc la o serbare de gradinita, sa filmez si sa pozez fetita unei prietene. Pentru ca sunt blonda, vreo 10 minute am filmat copilul gresit. Noroc ca mi-am dat seama la timp si nimeni n-a banuit nimic.
Apropo de fetita asta [blonda si ea], asta vara am mers cu ea la strand si a trebuit sa stau cu ea la piscina aia mica pentru copii. La un moment dat o aud ca striga “ Mihaelaaa, Mihaelaaa.. fac pipi!”. Deja toate mamicile de la piscina erau atente la conversatia noastra. Incerc sa-i zic sa iasa din piscina ca sa o duc la toaleta, la care ea “ Pai tati mi-a zis ca pot sa fac in apa”. Mamicile erau din ce in ce mai atente. Cand ma pregateam sa intru in apa dupa ea, ca sa o duc la toaleta, o aud “ Gata, am facut”. Am avut mare noroc ca nu mi-am luat bataie de la mamicile alea, dar am si lasat-o singura in apa.
Pentru ca sunt blonda, imi confund prietenul cu alte persoane. Acum ceva timp, aproape ca fugeam pe strada dupa un domn ca sa-l iau de mana, crezand ca este prietenul meu; ma si miram de ce nu-mi da mana. Cand mi-am dat seama ca nu e el si m-am uitat in spate, l-am vazut pe prietenul meu care se uita uimit la toata scena. Sau intr-un magazin intrebam un tip de care suc sa luam, tot asa crezand ca este “iubi”.
Dar “iubi” a inteles ca sunt mai speciala si nu se mai supara.
De Neuronul Blond
Saptamana trecuta a trebuit sa ma duc la o serbare de gradinita, sa filmez si sa pozez fetita unei prietene. Pentru ca sunt blonda, vreo 10 minute am filmat copilul gresit. Noroc ca mi-am dat seama la timp si nimeni n-a banuit nimic.
Apropo de fetita asta [blonda si ea], asta vara am mers cu ea la strand si a trebuit sa stau cu ea la piscina aia mica pentru copii. La un moment dat o aud ca striga “ Mihaelaaa, Mihaelaaa.. fac pipi!”. Deja toate mamicile de la piscina erau atente la conversatia noastra. Incerc sa-i zic sa iasa din piscina ca sa o duc la toaleta, la care ea “ Pai tati mi-a zis ca pot sa fac in apa”. Mamicile erau din ce in ce mai atente. Cand ma pregateam sa intru in apa dupa ea, ca sa o duc la toaleta, o aud “ Gata, am facut”. Am avut mare noroc ca nu mi-am luat bataie de la mamicile alea, dar am si lasat-o singura in apa.
Pentru ca sunt blonda, imi confund prietenul cu alte persoane. Acum ceva timp, aproape ca fugeam pe strada dupa un domn ca sa-l iau de mana, crezand ca este prietenul meu; ma si miram de ce nu-mi da mana. Cand mi-am dat seama ca nu e el si m-am uitat in spate, l-am vazut pe prietenul meu care se uita uimit la toata scena. Sau intr-un magazin intrebam un tip de care suc sa luam, tot asa crezand ca este “iubi”.
Dar “iubi” a inteles ca sunt mai speciala si nu se mai supara.
De Neuronul Blond
joi, 25 decembrie 2008
Urari
Decat sa va insiram tot felul de urari copiate si deja "fumate", pe care cu siguranta le-ati citit doar de vreo 20 de ori azi sub forma unor sms-uri, mai bine nu va mai plictisim si va uram "Craciun Fericit!"
Neuroni Vopsiti
Neuroni Vopsiti
miercuri, 24 decembrie 2008
The spirit of Christmas is upon me
Dovezi:
2. Tot in mall, ma uitam dupa o camasa pentru iubitul sor-mii si un tip de acolo m-a intrebat daca ma poate ajuta si l-am rugat sa o probeze [camasa] ca sa-mi dau seama cum ar veni. Dupa ce a probat-o m-a intrebat daca nu vreau sa-l iau in brate ca sa fiu sigura de dimensiuni. I-am zis ca nu-i nevoie, nu i-am zis ca, judecand dupa comportament, cred ca nu se poate lauda cu... dimensiunile.
3. Mergeam pe trotuar, grabita sa ajung acasa ca sa fac bradul [adica sa-l impodobesc, not give birth to it] si sa impachetez cadourile. Si ce sa vezi, 3 generatii: mama, fiica si bunica mergeau “imprastiate” pe trotuar, ca sa nu mai aiba nimeni loc sa treaca pe langa ele, nici in stanga, nici in dreapta. Le-am zis frumos “pardon!”, nu le-am zis ca sunt gaini enervante.
4. Am ales bradul cu tata si nu ne-am certat. M-a ajutat sa-l fac [adica sa-l impodobesc, not give birth to it (I never get tired of this joke)] si nici atunci nu ne-am certat. L-am convins ca auriul nu merge cu argintiu – stiu, are gusturi indoielnice. What more do you want? :))
Deci da... Craciun Fericit!
LATER EDIT: De fapt nu era o camasa pentru iubitul sor-mii, era un pulover pentru prietenul meu. Dar nah, citeste blogul si nu am vrut sa ma dau de gol inainte sa-i dau cadoul ;))
duminică, 21 decembrie 2008
Santa Claus in coming to town
Mai sunt cateva zile pana la Craciun si deja toata lumea a intrat in febra cadourilor… toata lumea mai putin o singura persoana. Ca sa nu se repete incidentul de Craciunul trecut [nu dau detalii], acest post va fi un ghid practic pentru cei care nu stiu ce sa le ia prietenelor cadou.
In primul rand, nu cumpara cadoul in ultimul moment. De ce? Fetele stiu deja raspunsul la intrebarea asta. Pentru ca va fi foarte aglomerat, sunt o gramada de “intarziati” care amana cumparaturile pentru ultimul moment, si bineinteles cum tipii n-au foarte mare rabdare la cumparaturi si mai este si aglomeratie, ori renunta si-ti vin cu replici d-alea gen “eu sunt cadoul tau”, ori cumpara primul lucru pe care il vad; ceea ce ma duce la numarul 2: nu cumpara primul lucru pe care il vezi.
Nu intra in primul magazin si cumpara prima chestie care iti cade in mana. Oricat de comoda e metoda asta, nu e o metoda buna. Trebuie sa intrii in mai multe magazine, sa vezi mai multe produse si apoi sa alegi ceva.
Nu lasa bonul sau eticheta in punga/cutia de cadouri. Acel cadou poate costa 2000 ron sau 2 ron, nu ne intereseaza pretul, nu e relevant. Poti sa cumperi un cadou foarte scump, dar care sa nu transmita nimic sau un cadou destul de ieftin dar care sa insemne foarte mult [totusi, n-as refuza un Audi tt negru :P].
Nu e indicat sa-i cumperi prietenei tale haine decat daca o cunosti foarte bine si stii ce ii place sa poarte. Hainele drept cadou ar trebui sa fie ultima optiune; in primul rand chiar daca stii ce masura poarta [ sa fim seriosi, cati dintre tipi stiu ce masuri au prietenele lor la haine?] tot exista riscul sa nu i se potriveasca [ din cauza asta stam noi la cozi la cabinele de proba, acum stiti secretul]. Nici parfum nu e indicat sa-i cumperi, asta in cazul in care ea nu ti-a spus care e parfumul ei preferat. Si chiar daca stii care e parfumul ei preferat, poate vrea fata sa-l schimbe ;).
Chiar daca lucrezi pana pe 24 decembrie inclusiv, asta nu e motiv sa nu-i cumperi prietenei tale cadou, noi nu vrem sa auzim scuze de genul “ nu am avut timp”; daca o iubesti, iti faci timp.
Cum spuneam si mai sus, un cadou nu trebuie sa fie foarte scump, ii poti da si o cutie de bomboane de ciocolata, dar cu o felicitare foarte frumos scrisa si e un cadou foarte dragut.
In principiu trebuie sa ii cumperi un cadou de care se foloseste pe viitor, care ii va aduce aminte de tine, sau ceva care stii ca ii place.
Daca esti de putin timp cu prietena ta si nu ii cunosti gusturile foarte bine, cu produse de la The Body Shop sau Sephora nu poti da gres ;)
P.S. cu postul asta nu vreau sa transmit ca eu sunt materialista, sau fetele sunt materialiste, ci inseamna ca noi chiar punem pasiune cand vine vorba de cadouri si stim cu mult timp inainte ce fel de cadou ii vom lua iubitului si ca asteptam aceeasi pasiune si determinare si din partea lor.
De Neuronul Blond
In primul rand, nu cumpara cadoul in ultimul moment. De ce? Fetele stiu deja raspunsul la intrebarea asta. Pentru ca va fi foarte aglomerat, sunt o gramada de “intarziati” care amana cumparaturile pentru ultimul moment, si bineinteles cum tipii n-au foarte mare rabdare la cumparaturi si mai este si aglomeratie, ori renunta si-ti vin cu replici d-alea gen “eu sunt cadoul tau”, ori cumpara primul lucru pe care il vad; ceea ce ma duce la numarul 2: nu cumpara primul lucru pe care il vezi.
Nu intra in primul magazin si cumpara prima chestie care iti cade in mana. Oricat de comoda e metoda asta, nu e o metoda buna. Trebuie sa intrii in mai multe magazine, sa vezi mai multe produse si apoi sa alegi ceva.
Nu lasa bonul sau eticheta in punga/cutia de cadouri. Acel cadou poate costa 2000 ron sau 2 ron, nu ne intereseaza pretul, nu e relevant. Poti sa cumperi un cadou foarte scump, dar care sa nu transmita nimic sau un cadou destul de ieftin dar care sa insemne foarte mult [totusi, n-as refuza un Audi tt negru :P].
Nu e indicat sa-i cumperi prietenei tale haine decat daca o cunosti foarte bine si stii ce ii place sa poarte. Hainele drept cadou ar trebui sa fie ultima optiune; in primul rand chiar daca stii ce masura poarta [ sa fim seriosi, cati dintre tipi stiu ce masuri au prietenele lor la haine?] tot exista riscul sa nu i se potriveasca [ din cauza asta stam noi la cozi la cabinele de proba, acum stiti secretul]. Nici parfum nu e indicat sa-i cumperi, asta in cazul in care ea nu ti-a spus care e parfumul ei preferat. Si chiar daca stii care e parfumul ei preferat, poate vrea fata sa-l schimbe ;).
Chiar daca lucrezi pana pe 24 decembrie inclusiv, asta nu e motiv sa nu-i cumperi prietenei tale cadou, noi nu vrem sa auzim scuze de genul “ nu am avut timp”; daca o iubesti, iti faci timp.
Cum spuneam si mai sus, un cadou nu trebuie sa fie foarte scump, ii poti da si o cutie de bomboane de ciocolata, dar cu o felicitare foarte frumos scrisa si e un cadou foarte dragut.
In principiu trebuie sa ii cumperi un cadou de care se foloseste pe viitor, care ii va aduce aminte de tine, sau ceva care stii ca ii place.
Daca esti de putin timp cu prietena ta si nu ii cunosti gusturile foarte bine, cu produse de la The Body Shop sau Sephora nu poti da gres ;)
P.S. cu postul asta nu vreau sa transmit ca eu sunt materialista, sau fetele sunt materialiste, ci inseamna ca noi chiar punem pasiune cand vine vorba de cadouri si stim cu mult timp inainte ce fel de cadou ii vom lua iubitului si ca asteptam aceeasi pasiune si determinare si din partea lor.
De Neuronul Blond
vineri, 12 decembrie 2008
happy birthday to me!
se spune ca de aniversari ne facem planuri, visam, speram ca aceste planuri si vise se vor concretiza... asa ca profit si sarbatoresc si azi ziua mea. so... e oficial: am imbatranit :p
am avut astazi o zi superba si nu exagerez. am primit cadouri geniale si mai ales valoroase din punct de vedere sentimental si am trait niste momente foarte frumoase, pe care vreau sa le pastrez doar pentru mine [stiu, sunt egoista]. m-am gandit la tot ce s-a intamplat in ultimul an si vad o imbunatatire majora. am scapat de multe buruieni din gradina mea si acum au aparut flori noi si frumoase... ciudata metafora venind din partea mea [vezi regula “flori doar o data pe an”] :))
gata, nu mai bat campii ca incep iar sa sar ca nebuna prin camera de fericire si ma injura vecinii!
Neuronul Brunet si batran
PS: glumeam, am doar 21 de ani, sunt nebuna, iubesc si as vrea sa am bani :))
luni, 8 decembrie 2008
Bah ce ma enerveaza astia- part III
Aparent imi place sa scriu trilogii, cu toate ca la capitolul ”persoane care ma enerveaza” as putea scrie vreo 100 de parti; insa vreau sa-i dau neuronului blond o nota de bunatate spirituala, asa ca ma limitez numai la 3 parti.
Ma enerveaza aia care asculta manele la mobil, adica le asculta fara casti, sa auda toata lumea. S-au inmultit oamenii astia [cocalarii astia] sunt in metrou, in autobuz, in parc, in tramvai, pe strada, in magazine.
Ma intreb care e scopul lor? Ca sunt sigura ca au auzit de existenta castilor si ca le pot folosi. Sau ei sunt niste persoane foarte dragutze si bune care de fapt se gandesc ca romanii sunt din ce in ce mai deprimati [sunt sigura ca citesc studii pe tema asta] si pun manele la mobil ca sa ii inveseleasca putin. Sigur asta e, isi sacrifica bateria doar pentru a face persoanele din jur mai fericite.
Lumea deja e nepasatoare la acest fenomen. Nimeni nu zice nimic cand un cocalar se gandeste sa puna manele la mobil, nimeni nu-i zice sa-l opreasca sau macar sa puna alta melodie. Daca eu mi-as scoate castile de a mp3 player si as da Rammstein la maxim, oare lumea ar fi la fel de nepasatoare? Sau eu as fi aia nesimtita care asculta rock si ii deranjeaza pe cei din jur?
Asta vara, luasem microbuzul de la Constanta ca sa ajung in Mangalia si de acolo iar urma sa schimb ca sa ajung in Vama; era 6 dimineata, majoritatea oamenilor dormeau, insa un grup de “petrecareti” au pus o manea la mobil si pe langa asta, s-au apucat cu totii sa cante. Nu stiam ce e mai rau, maneaua la mobil, sau ei cantand-o. Absolut nimeni nu a zis nimic, nimeni nu s-a plans, mai putin yours truly care nu a mai suportat si am inceput sa tip la ei sa termine cu circul. Petrecaretii foarte revoltati ma intreaba “ da’ cu ce te deranjeaza?”.
Singura mea solutie la aceasta bataie de joc este sa nu plec de acasa fara mp3 player. Asa evit si manelele lor si comentariile de genul “ Ce faci papusa, te plimbi”, sau toate invitatiile la “cafea” primite din partea baietilor wannabe Gutza.
De Neuronul Blond
Ma enerveaza aia care asculta manele la mobil, adica le asculta fara casti, sa auda toata lumea. S-au inmultit oamenii astia [cocalarii astia] sunt in metrou, in autobuz, in parc, in tramvai, pe strada, in magazine.
Ma intreb care e scopul lor? Ca sunt sigura ca au auzit de existenta castilor si ca le pot folosi. Sau ei sunt niste persoane foarte dragutze si bune care de fapt se gandesc ca romanii sunt din ce in ce mai deprimati [sunt sigura ca citesc studii pe tema asta] si pun manele la mobil ca sa ii inveseleasca putin. Sigur asta e, isi sacrifica bateria doar pentru a face persoanele din jur mai fericite.
Lumea deja e nepasatoare la acest fenomen. Nimeni nu zice nimic cand un cocalar se gandeste sa puna manele la mobil, nimeni nu-i zice sa-l opreasca sau macar sa puna alta melodie. Daca eu mi-as scoate castile de a mp3 player si as da Rammstein la maxim, oare lumea ar fi la fel de nepasatoare? Sau eu as fi aia nesimtita care asculta rock si ii deranjeaza pe cei din jur?
Asta vara, luasem microbuzul de la Constanta ca sa ajung in Mangalia si de acolo iar urma sa schimb ca sa ajung in Vama; era 6 dimineata, majoritatea oamenilor dormeau, insa un grup de “petrecareti” au pus o manea la mobil si pe langa asta, s-au apucat cu totii sa cante. Nu stiam ce e mai rau, maneaua la mobil, sau ei cantand-o. Absolut nimeni nu a zis nimic, nimeni nu s-a plans, mai putin yours truly care nu a mai suportat si am inceput sa tip la ei sa termine cu circul. Petrecaretii foarte revoltati ma intreaba “ da’ cu ce te deranjeaza?”.
Singura mea solutie la aceasta bataie de joc este sa nu plec de acasa fara mp3 player. Asa evit si manelele lor si comentariile de genul “ Ce faci papusa, te plimbi”, sau toate invitatiile la “cafea” primite din partea baietilor wannabe Gutza.
De Neuronul Blond
sâmbătă, 6 decembrie 2008
Cenusareasa cica...
Ieri m-am dus la Opera, sa ma culturalizez vezi doamne. Am fost la Cenusareasa [La Cenerentola] de Gioacchino Rossini si nu pot sa spun ca am plecat de acolo foarte incantata. Sa va spun si de ce... rezumat: o Cenusareasa cu fier de calcat Phillips [nu bag mana in foc, se poate sa fii fost de la Braun], cu ochelari de soare, cu pantofi argintii cu sclipici. Next: o sora vitrega cu un par pe care pana si Peggy Bundy ar fi invidioasa – si blond pe deasupra; alta sora vitrega cu pantofi à la Dorothy din Oz [rosii. din lac. not bad though]. Un Principe de Salerno [printul din basm] initial imbracat intr-un costum de controlor de tren. Mai adaugam: bratari mari de plastic, scaun cu animal print, coregrafie total nereusita la niste tentative de dansuri. Un strop de: copii care vorbesc non-stop, chipsuri, bunici prost inspirate [duceti-i la matineu data viitoare], adolescente obeze care danseaza in timpul celui de-al doilea act, coada imensa la bufet [mi-am luat suc, nu chipsuri!], coada imensa la toaleta. And there you have it! Fuuun : Mai ales ca data trecuta am fost la Cosi fan tutte de Wolfgang Amadeus Mozart si chiar mi-a placut. Oricum Cenusareasa iese rau si asa, daramite prin comparatie. Singurul care a dat o “aroma” placuta operei a fost tatal vitreg [mama vitrega din basm], interpretat de Petre Burca, extraordinar de talentat si de amuzant!
Oricum data viitoare ma duc la teatru :))
Neuronul Brunet
miercuri, 3 decembrie 2008
Cu blondele la cumparaturi
S-au gasit sambata trecuta doua blonde sa mearga la cumparaturi; si nu orice fel de cumparaturi, ci s-au dus sa-si ia bancute de abdomene. Da, recunosc una din blonde eram eu, iar cealalta prietena mea despre care vorbeam intr-un post anterior.
Mergem noi doua intr-un hipermarket, luam doar o bancuta [achizitionata de mine ca era ultima ;))], mai luam un mp3 player si niste prostii care ne-au dus la un bon de cateva milioane. Vedeti mai jos de ce dau explicatii cat a fost bonul.
Dupa vreo doua ore de cumparaturi, mergem la casa, platesc toate cele si cand sa ies [ grabita ca trebuia sa ajung si la biroul de nush ce relatii sa fac garantie la unele produse], incep detectoarele anti-furt sa piuie. Chestia asta am mai patit-o o data in viata si m-am panicat atunci cum m-am panicat si acum. Imaginati-va doua blonde speriate, flancate de doua femei de la securitate: nu e o imagine prea placuta. Eu ma uit la prietena mea cu gandul “ ah, iar a facut asta ceva si ne facem iar de rusine” [ca are obiceiul asta], ea se uita la mine [cu acelasi gand cred :))].
Bineinteles ca incep sa le arat ce am in sacose si ce produse sunt trecute pe bon, ca sa vada ca ele coincid. Dupa ce au jucat cu mine “politistul bun si politistul rau” si am trecut prin intrebarile “ai portofel nou? Ai geaca noua?” de mai aveau sa ma intrebe si ce chiloti am pe mine, una din ele probabil “politistul rau” ma intreaba : “ai vreun salam in geanta?”. Intrebarea asta m-a blocat; nu stiam daca sa rad sau sa ma enervez si mai tare. Probabil ca asa se obisnuieste in hipermarketuri, sa faci cumparaturi de sume mari de bani drept pretext pentru a fura un salam; nu am de unde sa stiu, dar tot ce e posibil.
Intr-un final, si-au dat seama ca de fapt mp3 playerul avea in cutie o placuta anti-furt pe care tipa de la casa nu se obosise sa-l scoata si m-au lasat sa plec cu o privire d-aia de “ te prindem noi data viitoare”.
De Neuronul Blond
Mergem noi doua intr-un hipermarket, luam doar o bancuta [achizitionata de mine ca era ultima ;))], mai luam un mp3 player si niste prostii care ne-au dus la un bon de cateva milioane. Vedeti mai jos de ce dau explicatii cat a fost bonul.
Dupa vreo doua ore de cumparaturi, mergem la casa, platesc toate cele si cand sa ies [ grabita ca trebuia sa ajung si la biroul de nush ce relatii sa fac garantie la unele produse], incep detectoarele anti-furt sa piuie. Chestia asta am mai patit-o o data in viata si m-am panicat atunci cum m-am panicat si acum. Imaginati-va doua blonde speriate, flancate de doua femei de la securitate: nu e o imagine prea placuta. Eu ma uit la prietena mea cu gandul “ ah, iar a facut asta ceva si ne facem iar de rusine” [ca are obiceiul asta], ea se uita la mine [cu acelasi gand cred :))].
Bineinteles ca incep sa le arat ce am in sacose si ce produse sunt trecute pe bon, ca sa vada ca ele coincid. Dupa ce au jucat cu mine “politistul bun si politistul rau” si am trecut prin intrebarile “ai portofel nou? Ai geaca noua?” de mai aveau sa ma intrebe si ce chiloti am pe mine, una din ele probabil “politistul rau” ma intreaba : “ai vreun salam in geanta?”. Intrebarea asta m-a blocat; nu stiam daca sa rad sau sa ma enervez si mai tare. Probabil ca asa se obisnuieste in hipermarketuri, sa faci cumparaturi de sume mari de bani drept pretext pentru a fura un salam; nu am de unde sa stiu, dar tot ce e posibil.
Intr-un final, si-au dat seama ca de fapt mp3 playerul avea in cutie o placuta anti-furt pe care tipa de la casa nu se obosise sa-l scoata si m-au lasat sa plec cu o privire d-aia de “ te prindem noi data viitoare”.
De Neuronul Blond
Abonați-vă la:
Postări (Atom)