The spirit of Christmas is upon me

Dovezi:

1. Azi in mall in cabina de proba o duduie nu putea sa intrebe daca e cineva inauntru inainte sa traga ummm... perdeaua, ca nu mi vine acum in minte cuvantul :)) a intrebat dupa ce s-a apucat sa traga, iar eu eram half naked. Buuun, si-a cerut scuze. I-am zis ca nu e nici o problema, nu i-am zis ca e proasta.

2. Tot in mall, ma uitam dupa o camasa pentru iubitul sor-mii si un tip de acolo m-a intrebat daca ma poate ajuta si l-am rugat sa o probeze [camasa] ca sa-mi dau seama cum ar veni. Dupa ce a probat-o m-a intrebat daca nu vreau sa-l iau in brate ca sa fiu sigura de dimensiuni. I-am zis ca nu-i nevoie, nu i-am zis ca, judecand dupa comportament, cred ca nu se poate lauda cu... dimensiunile.

3. Mergeam pe trotuar, grabita sa ajung acasa ca sa fac bradul [adica sa-l impodobesc, not give birth to it] si sa impachetez cadourile. Si ce sa vezi, 3 generatii: mama, fiica si bunica mergeau “imprastiate” pe trotuar, ca sa nu mai aiba nimeni loc sa treaca pe langa ele, nici in stanga, nici in dreapta. Le-am zis frumos “pardon!”, nu le-am zis ca sunt gaini enervante.

...si, the ultimate proof:

4. Am ales bradul cu tata si nu ne-am certat. M-a ajutat sa-l fac [adica sa-l impodobesc, not give birth to it (I never get tired of this joke)] si nici atunci nu ne-am certat. L-am convins ca auriul nu merge cu argintiu – stiu, are gusturi indoielnice. What more do you want? :))

Deci da... Craciun Fericit!

De Neuronul Brunet

photo credit

LATER EDIT: De fapt nu era o camasa pentru iubitul sor-mii, era un pulover pentru prietenul meu. Dar nah, citeste blogul si nu am vrut sa ma dau de gol inainte sa-i dau cadoul ;))