“Let’s go shopping” sau cum să-ţi traumatizezi prietena

Dap, abia ne-am deschis blogul şi deja scriem despre cumpărături. Că deh, suntem femei şi altceva nu ştim. Pe deasupra una dintre noi mai e şi blondă. Şi acum că am terminat de analizat situaţia din perspectiva unui misogin, let’s get to the point. The point e că am auzit chestia asta la foarte multi tipi: sunt îngroziţi de gândul de a merge la cumpărături cu prietena. Decât dacă nu se duc să îşi cumpere ea lenjerie intimă, dar asta e cu totul altă poveste. O să fiu foarte sinceră: nici eu nu aş mai merge cu prietenul la cumpărături. :))

Atunci când vor ei să-şi cumpere ceva, bărbaţii sunt îngrozitori. Te duci şi cauţi blugi negrii bărbăteşti în zece mii de magazine: Base, Vans, DC, Billabong, Frogs, Mojo the Hidden Shop, H₂O, Kitchen [sigur am uitat :-?] [ar trebui să mă plătească, doar le fac reclamă]. Şi are nevoie de pantaloni chiar în ziua respectivă. Şi nici nu te organizezi ca lumea că nah, e grabit şi se plimbă haotic prin oraş şi tu trebuie să te ţii după el. Şi deodată tipul ăla descurcăreţ devine un tembeluţ pierdut în spaţiu. Any resemblance to existing persons is purely coincidental. :))

Dacă vrei tu să-ţi cumperi ceva sunt şanse mari să-şi piardă răbdarea după prima jumatate de oră şi să-ţi spuna că te asteaptă la o cafea până termini tu. Mă rog, sunt şi tipi care vin cu tine şi chiar nu comentează [foarte frumos din partea lor :*], dar care sunt şansele să dai peste ei?

Cum spuneam, este destul de traumatizant să mergi cu un tip la cumpărături. Take it from me, că am experienţă în aşa ceva. Nu mai vreau să fiu “fashion advisor” [reţineţi, fetelor: shopping, nu cumpărături; beauty, nu frumuseţe; şi alte expresii pe care le folosim că deh, ne afectează şi pe noi globalizarea]. De acum mă duc la cumpărături numai cu fetele. Noi măcar ştim ce măsură purtăm.

Neuronul Brunet