Judgmental

I’m judgmental! Yes, it comes with having a brain! Atitudinea asta puritana de genul “de ce nu-i acceptam pe ceilalti asa cum sunt” are logica pana la un anumit punct. Ii acceptam pe ceilalti asa cum sunt, dar asta nu inseamna ca suntem de acord cu tot ceea ce zic/fac ei.

E logic sa categorisim tot ceea ce ne inconjoara: prieteni/dusmani, cunoscut/necunoscut, frumos/urat. Dar depasind dihotomiile, pot afirma ca, de fapt, problema nu este ca judecam, oh no, problema este ca aducem critici. Interactiunile sociale ne fac sa emitem judecati de valoare, dar oamenii se asteapta mereu la un feedback pozitiv. Chiar si comentariile de genul “arat atat de obosita astazi” sunt de natura sa starneasca reactia “Nu, cum poti sa spui asa ceva? Arati foarte bine!”. You know what? Nu arati foarte bine. Arati groaznic. Ah, si mi se pare ca te-ai cam ingrasat. There!

Ma deranjeaza mult cand unii pretind ca nu judeca pe nimeni, nu critica, etc. Macar eu nu sunt ipocrita si recunosc: I make judgments every single day. Toti facem asta – fie ca este vorba de felul in care arata o persoana, de comportamentul cuiva, de un film, o carte sau muzica pe care o asculta. Si de cele mai multe ori vine de la sine.

PS: Am uitat sa mentionez ca, desi sunt adepta unei sinceritati totale, cateodata trebuie sa tinem cont de anumite norme pentru a nu-i rani/jigni pe cei din jurul nostru. Asta daca ne pasa de ei. Daca nu...

Neuronul Brunet