Asa cum ziceam in ultimul meu post, azi voi vorbi despre jocurile pe calculator. Trebuie sa recunosc ca nu ma voi axa neaparat pe problema copiilor care se joaca, ci si pe problema “copiilor de peste 20 si ceva de ani” care se joaca.
Trebuie sa spun ca nu am facut cercetari asupra tuturor copiilor sa vad cum si cat se joaca, insa am observat comportamentul copiilor din blocul meu. In primul rand ei sunt complet rupti de realitate [pe langa faptul ca-mi zic “saru’ mana” cand ma vad], se impusca cu arme imaginare, unul se crede nush ce spion si il “omoara” pe altul cu arma lui cu laser in timp ce striga “mori Spiderman”. Eu una nu vad ce legatura exista intre Spiderman si spioni, dar ma rog, poate sunt eu prea batrana.
Acum cateva luni un copil de 12 ani s-a spanzurat accidental pe cand se credea Spiderman. Un alt copil, tot de vreo 12 ani, si-a omorat un coleg de clasa cu o lovitura in stomac, asa cum vazuse el intr-un joc. Se pare ca jocurile dezvolta creativitatea, dar intr-un sens rau. Ar trebui ca parintii sa-si lase mai des copiii afara, sa se joace sotronul sau fotbal sau orice altceva si nu sa-i tina in casa indopati cu semipreparate si cu ochii intr-un monitor. Bine, mai exista si cazurile de la extrema cealalta in care parintii nu-si primesc copiii in casa. =)) Se intampla la mine in bloc; sunt doi frati gemeni de maxim 11 ani care sunt tinuti numai afara. Veneam intr-o seara acasa, era vreo 10 jumate, ploua si copiii aia tot afara erau. Ii mai aud cum striga la maica-sa “mami, putem sa venim sus?”, la care maica-sa urland “nu! stati afara”. Am vazut fericirea in stare pura pe fetele lor cand i-a primit maica-sa o data in casa mai devreme.
Dar ce se spune despre cei trecuti de 20 si ceva de ani, care nu doresc sa depaseasca adolescenta si ar sta non-stop sa se joace? O sa incerc sa fiu blanda aici ca sa nu trebuiasca sa fac Craciunul in fata usii pe pres sau sa ma trezesc cheala intr-o dimineata.
Ce satisfactie nemaipomenita iti poate da un joc incat sa te joci 10 ore pe zi; sa stai in fata monitorului toata noaptea, sa te culci la 8 dimineata, sa te trezesti la 4 dupa-amiaza si apoi sa te joci iar?
Exista o lume intreaga dincolo de monitorul ala, exista persoane reale cu care poti interactiona. Poate ai o prietena [nu stiu, zic si eu (sau prieten)] pe care o/il poti scoate in parc, poti interactiona cu ea/el. Nu ai avut destul timp in adolescenta sa faci asta, sa te joci? Sa zicem ca ajungi la 30 de ani, si te intrebi “ce am facut eu pana acum?” si vine si raspunsul “m-am jucat in cea mai mare parte a timpului”. N-as vrea sa fiu acolo si sa aud acest raspuns.
In alta ordine de idei, toata dragostea mea pentru adolescentii intarziati [cum ziceam, nu vreau sa ma trezesc cheala intr-o dimineata].
De Neuronul Blond
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu