Aberatii sexiste

Trebuia sa iasa la suprafata toate nebuniile mele de feminista (liberala, nu radicala, va rog faceti diferenta): nu cumva toate fetele astea de o calitate indoielnica ajung asa tot din cauza barbatilor?! Nu cumva ei (natangi si neajutorati... ma scuzati: duri, virili, atragatori, seducatori, adevarati eroi contemporani *yeah right*) sunt cei care imping aceste femei la gesturi disperate?

Presupunem urmatoarea situatie: femeia, gingasa si fragila, arunca apropo dupa apropo persoanei placute/iubite. El evident nu reactioneaza nici dak ii dai cu o bata in cap, si se duce cu prima blonda (sa ma scuze Neuronul Blond, nu am nimic cu blondele. vorba vine) in fusta *mai mult decat* scurta (sau curea, cum imi place mie s-o numesc). Ea se vede nevoita sa-i marturiseasca adevaratele ei sentimente. El ii spune ca e prea buna pentru el, sau prea draguta, sau prea desteapta (true, but irrelevant) si cel mai bine e sa ramana prieteni. Ea intelege ca el prefera sa se culce cu prima... cum s-o numesc... “parasuta” pe care o intalneste decat sa aiba o relatie serioasa cu femeia pe care poti s-o duci chiar si acasa la mama. Dar el nu vrea o relatie serioasa, pentru ca presupune compassion, loyalty and trust. Asa ca ea se “deghizeaza”... un decolteu generos si o fusta scurta, trasaturi ale “celeilalte”, in speranta ca va fi observata. Dar ea nu e asa. Fluieraturile si replicile penibile nu o incalzesc cu nimic. Urmatoarea zi o sa stea acasa, in pijamale, uitandu-se la Grey’s Anatomy – sau chiar Ally McBeal – impreuna cu prietena ei cea mai buna, care i-a adus inghetata, gandindu-se de ce nimeni nu o vede pe ea, adevarata ea! Poate intr-un final el o sa-si dea seama de ceea ce a pierdut (asta cand “parasuta” o sa-i dea papucii pentru un tip cu mai multi bani si cu mai multe masini) si o sa caute alinare tot la ea. Dar ea, fata desteapta, nu o sa-l primeasca iar in capul ei, in patul ei, in inima ei. Si atunci el o sa puna cea mai idioata intrebare pe care poate sa o puna: “de ce?” Ea se enerveaza pentru ca raspunsul, desi este deja formulat in capul ei, este prea greu de rostit. El o chinuie si mai rau cu intrebarile lui. Ea inceape sa planga. Gata! End of story. Daca ea a inceput sa planga nu mai este nimic de facut. El isi ia gandul si pleaca cu coada intre picioare. Ea o suna iar pe prietena ei cea mai buna, care vine cu medicamentul: ciocolata, inghetata si un film de duzina cu happy ending. Ea isi revine dupa un timp, but she’s bitter. Nu mai este the nice girl de odinioara. Acum decolteul generos si fusta scurta sunt la ordinea zilei, she plays mind games, iar fluieraturile si micile flirturi nu o mai deranjeaza. THE END

Trebuie mentionat ca blogul nu a fost scris de Ea, nu ma identific cu protagonista. Ea e Ea, iar eu sunt eu. Si nu sunt certata cu prietenul. Si nici nu sunt lesbiana :)) Este o situatie ipotetica, cam trasa de par, but I was just trying to make a point.

Neuronul Brunet