N-am “alergat” niciodata dupa note, nu mi-a pasat vreodata de ce nota iau, atata timp cat era peste 5. Intre un 10 si un 5 nu e nici o diferenta in opinia mea, nu dorm mai bine noaptea si nici nu vad viata mai roz daca am luat un 10. Am vazut persoane care plangeau daca luau un 9, se certau cu profesorul, faceau contestatie si niciodata nu am putut sa-i inteleg. Am vazut o studenta cu bursa care nu stia ce inseamna on si off, am avut colega in liceu cu note mai mari decat ale mele dar care scria the light is one si optaid in loc de the light is on si offside.
In liceu n-am avut niciodata 10 la purtare si am primit in fiecare semestru preaviz de exmatriculare, asta din cauza absentelor si nu pentru ca eram vreun elev problema. Cu toate astea nu m-am dus niciodata la diriginta sa o rog sa-mi motiveze absentele, nu o minteam ca e pisica bolnava, ca am programare la doctor sau ca am uitat robinetul deschis la baie si a trebuit neaparat sa ajung acasa.
Apropo de scuze, aveam in ultimul an de liceu un meditator la mate care nu prea venea la meditatii, cu 10 minute inainte sa vina, ma suna sa-mi zica ba ca e bunica-sa bolnava, ba ca i s-a spart teava de apa rece din bucatarie si nu mai poate ajunge; inaintea lui am avut un alt meditator care la prima sedinta a facut pipi pe canapeaua mea, mi-am dat seama de asta de abia dupa ce a plecat si bineinteles ca a doua oara n-a mai venit.
Intr-a 12-a am ramas corigenta la filozofie pe al doilea semestru, si nu din cauza ca nu stiam materia [am intrat in anul ala la facultatea de filozofie la buget si nu pe dosar, am dat examen] ci pentru ca nu vroiam sa invat ce ne dadea profesorul la ora, si anume viata lui Parmenide. Ne-a predat profesorul ala un semestru intreg viata lui Parmenide, cine era taica-su, cine era verisoara lui de gradul 2 si asa mai departe; de ce m-ar fi interesat pe mine sa invat asta cand eu aveam bac la filozofie si admitere la vreo doua facultati si in nici un caz nu cred ca era subiect de admitere in facultate numele verisoarei lui Parmenide. Cand media mea pe al doilea semestrul a fost 4, m-am gandit “am 6 pe primul, nu-i stres”.
De ce spun toate astea? Pentru ca am gasit un concurs care te premiaza daca ai 5 pe linie in sesiune. Din pacate, eu nu indeplinesc aceste cerinte [am deja o restanta, dar am si un 10], dar tare mi-ar fi placut. As fi preferat sa am 5 pe linie, pentru ca asta ar fi insemnat ca nu am nici o restanta, decat varietatea de note pe care o am acum.
Cu toate astea, cu toata nepasarea mea fata de note, sunt acum intr-un stres maxim din cauza lucrarii de licenta. Mi-am facut tot felul de planuri: planul lucrarii, planul primului capitol, planului primului subcapitol din primul capitol, ma uit in trei carti simultan si incerc sa gasesc o modalitate sa combin cumva toate informatiile alea. Nu mai pot dormi noaptea, am cosmaruri. In momentul asta ma gandesc ca daca in vara mi-ar spune comisia de licenta “vrei sa iti dam 5 si nu trebuie sa ne prezinti lucrarea sau vrei sa o prezinti si astfel sa ai o sansa pentru o nota mai mare?”, eu as accepta 5.
Prefer o viata linistita, un somn bun noaptea decat mult stres, nervi si atacuri de panica dar sansa la un 10.
De Neuronul Blond
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
eu una sunt undeva la mijloc: imi pasa ce note iau dar sa nu exageram, nu m-as da peste cap ca sa am 10 pe linie [hmmm semestru asta mi-a iesit :))]. cat despre colega noastra... pardon, colega ta care se ruga de seminarista... pardon, profesor... mi se pare lame. totusi, nu cred ca face bine nici miserupismul asta. bun, pentru tine e tot una daca iei 5 sau daca iei 10. dar gandeste-te ce se intampla daca parintii tai nu-si permiteau sa-ti plateasca taxa la facultate: trebuia sa renunti sau sa ai medii mari ca sa intrii la buget. si cred eu ca sunt destui in situatia asta - atunci incepe sa-ti pese.
RăspundețiȘtergerecat despre acel concurs, chiar mi se pare ca promoveaza prostia. ok, nu inseamna neaparat ca esti prost daca ai 5 pe linie, dar ca sa faci asta intentionat... clar nu te duce capul foarte mult. mai exista posibilitatea ca unii sa faca asta pentru bani pentru ca intr-adevar ar depinde de acea suma, caz in care concursul e umilitor. in orice caz, mi se pare o idee proasta.
felicitari pt inceputul de licenta :p
Neuronul Brunet
Trebuie sa ai ceva probleme sa vrei sa iei 5 pe linie in sesiune doar pentru a avea sansa de a castiga un concurs. Oricum eu cred ca e foarte greu sa reusesti asta, sa iei fix 5 la fiecare examen. In orice caz, eu nu promovez miserupismul, eu vorbeam strict din punctul meu de vedere.
RăspundețiȘtergereCat despre ceea ce zici tu legat de bani, daca nu aveam bani sa-mi platesc taxa m-ar fi interesat notele pe care le luam; puteam sa iau 10 la admitere la snspa ca tot as fi fost la taxa pentru ca eram la buget la filozofie.
Felicitari pentru notele din sesiune! :*
Neuronul Blond
Si eu am si 10, si 5, si vreo 4 restante... care se cheama oficial absente, ca preferam sa ies la cafea cu fetele. Nu din teribilism, ci pentru ca riscam sa le pic. Nu imi place sa ma duc bou acolo, si sa nu stiu nimic, dar nici nu lesin sa iau note mari. In schimb, detest nota 7, si am avut asa mult parte de ea semestrul asta...
RăspundețiȘtergereVizavi de liceu, am fost un copil exasperat de mama lui. Am avut medii foarte mari, la fel si la bac. Ceea ce ma eerveaza e ca sora mea se poarta ca tine, le spune profesorilor parerea despre lectiile inutile pe care le tin, si nu a avut in veci 10 la purtare. O admir pt asta, dar ei nu ii spune mama nimic. Asta pentru ca sor-mea a stiut cum sa se poarte cu ea, si ce sa ii zica cand lua o nota mica.
La primul preaviz de exmatriculare primit, mama mi-a dat cu geanta in cap :)) de atunci nu a mai zis niciodata nimic despre note sau absente; oricum puteam sa termin liceul cu media 10 si sa iau si bacul cu 10 ca nu cred ca m-ar fi ajutat la ceva.
RăspundețiȘtergereAm citit blogul surorii tale si mi-a placut foarte mult insa nu pot lasa comentarii, nu stiu din ce motiv; probabil de la setarile ei din blogspot.
Neuronul Blond
Hmmm, in primul rand cioc-cioc si salut! Cum m-a abordat si pe mine cineva :)
RăspundețiȘtergereMi-ai amintit de un profesor in varsta care la introducerea tipica orei de dirigentie ne spunea ca nu prezentam credibilitate cand avem discrepanta intre note.
Apoi mi-ai amintit de un coleg de facultate doxa de materie, bursier, sef de specializar, care da faliment cu fiecare firma pe care o infiinteaza.
Apoi de un studiu care a relevat faptul ca oamenii de succes n-au avut rezultate de top, ci au fost studenti de 6-7-8.
Sincer? La un an de la absolvire si de cautat de munca in zadar am ajuns la urmatoarea concluzie... Nu conteaza nimic. Nici diploma, nici notele, ci doar ce stii tu sa faci, ce iti place sa faci, pentru ca pe viitor sa faci din ce in ce mai bine si pentru a nu simti munca drept o povara si foarte mult curaj spre tupeu pentru a crede in tine...
Daca eu as fi angajator, as da un examen cu situatii faptice fiecarui candidat. Ar fi irelevante rezultate academice, daca a terminat in sistem de zi sau IDD sau daca e absolventul unei facultati de stat sau particulara. Ar conta doar talentul si capacitatea. Restul nu conteaza!
Multa bafta la licenta, pune suflet in ea, fa-o pe gustul tau si knock'em off!