Citeam postul scris de Neuronul Blond si, cum a venit vorba de relatii disfunctionale, era evident ca o sa urmeze un nou post – part II. Ceea ce nu era evident este tipul de relatie la care ma refer, si anume mama-fiica.
Intotdeauna am fost foarte apropiata de mama, in ciuda certurilor [extrem de rare] datorate diferentelor de opinii. Desigur, mi se pare normal ca lucrurile sa stea asa, pentru ca intervine diferenta de mentalitati dintre generatii. Cu toate acestea, am reusit mereu –mai devreme sau mai tarziu – sa ajungem la un punct de vedere comun si sa facem tot posibilul sa comunicam cat mai bine.
Probabil asta este si motivul pentru care imi este greu sa inteleg de ce exista atat de multe cazuri in care fetele nu se inteleg cu mamele lor. Sau invers. Si aici sunt mai multe variante:
a. Fata este prea ocupata sa se duca prin cluburi. Vorbesc aici si de pustoaice de 14-15 ani, care ies in fiecare seara in tot felul de cluburi pline de cocalari [si neaparat: trebuie sa faca poze pe care sa le puna pe hi5]. Din punctul meu de vedere, aici este si vina parintilor, care nu sunt suficient de interesati [sau nu au suficient timp pentru a avea grija] de copiii lor. Nu spun ca trebuie tinuti “in lesa” – hell no, dar nici sa se duca prin bodegi, sa bea si chiar sa se drogheze.
b. Mama este mult prea ocupata sa-si cumpere blugi cu paiete ca sa o asculte pe fiica sa. Da, vorbesc serios, desi suna absurd. Sunt tipe care nu si-au trait viata la timpul lor si recupereaza acum. Nu zic ca atunci cand faci un copil trebuie sa renunti la viata ta, dar mi se pare inacceptabil sa-ti neglijezi copilul din motive de genul asta. Si asta pentru ca atunci cand faci un copil iti asumi anumite responsabilitati, nu numai financiare.
c. Mamele abuzive. Si pentru ca nu vreau sa dezvolt prea mult subiectul, o sa copiez ceva ce am scris iarna trecuta pe fostul blog:
“pe strada de langa blocul meu am fost socata sa asist la o scena pe care nu o sa mi-o mai scot din cap, din pacate. vedem fereastra de la camera mea, imi imaginam deja cum mor fulgii de nea pe geamul meu, cum stau in patul meu, la caldura, cu o cana de ceai si cu o carte buna, cand mi-a atras atentia o injuratura foarte gratioasa: "futu-ti mortii ma-tii". ironia face ca injuratura era adresata de o mama - daca o pot numi asa - fiicei ei de 7-8 ani. a urmat o palma peste fata si un "mars in casa". vina fetei? vroia sa mai stea afara, sa se joace cu zapada.
poate nu sunt in masura sa o judec, dar de ce ai face asta propriului copil? daca nu vrei copii, exista atatea mijloace contraceptive. ok, sa zicem ca se rupe prezervativul, dar du-te femeie si fa un avort! este oricum mai bine, daca se poate spune asta, decat sa-ti bati copilul, sa-l abandonezi, sa abuzezi de el. extremism: fiecare cuplu ar trebui sa treaca printr-o serie de examene inainte de a concepe un copil, inclusiv un examen psihologic. cati dintre noi am fi aici dar s-ar proceda asa?”
Desigur, sunt multe alte posibilitati: de la fete carora le este rusine/lene sa-si arate afectiunea fata de mama, pana la mame care tin mortis sa conduca viata fiicelor lor, astfel indepartandu-le sau chiar mame care lucreaza in 10 mii de schimburi pentru a intretine familia si de aceea nu au timp de altceva.
Ca sa nu mai lungesc povestea, concluzia este urmatoarea: the world would be a better place daca ne-am face mai mult timp unii pentru ceilalti. Si, evident, totul incepe din interiorul familiei.
Neuronul Brunet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu