IDEI NATURALE DIN NEURONI VOPSITI

La multi ani!!!

2009-09-20T00:57:00.002+03:00

... Neuronului Blond. Ea nu imbatraneste, ci devine mai inteleapta :p
O parte din cadoul pentru tine este acest post [vezi mah ca scriu?] Restul - saptamana viitoare.
La multi ani!

Pentru prima oara in mult timp - Neuronul Brunet

No comment

2009-08-19T02:16:00.002+03:00

Cum poti sa ii dai cuiva telefon si sa-i spui: "Stii unde e frati-tu? In spital!" Si dupa aia sa taci, sa nu spui nimic, sa nu dai detalii despre ce a patit, cum de a ajuns in spital cand tu il asteptai sa vina acasa.

Cred ca o sa pun un post in care sa dau sfaturi despre cum sa dai vesti proaste, ca in nici un caz "Stii unde e frati-tu? In spital!" nu e o modalitate buna.

Din search-urile de pe Google observ ca tot mai multi oameni inselati sau care inseala ajung aici pe blog. Daca esti inselat desparte-te de iubitul/iubita ta; daca inseli trebuie sa te gandesti bine daca merita sa faci chestia asta.

de Neuronul Blond

De pe Google adunate

2009-07-29T23:31:00.004+03:00

Anume ce cauta lumea pe Google si ajunge aici pe blog.

"Tehnici de inselat" - am cam enumerat cateva pe aici, dar nu incurajez lumea sa faca asta
"Ce ma enerveaza pe hi5" - e ceva care sa nu enerveze la hi5?
"am o prietena blonda fara neuroni ce e de facut" - spui de 3 ori Tatal Nostru, faci vreo 5 matanii si faci turul manastirilor din Romania, poate asa va da doamne-doamne neuroni amandurora
"infrumusetare barbati" - manechiura, pedichiura, pensat, epilat, solar si obligatoriu tricou pe care sa scrie numele unui italian mort
"cum sa nu iti inseli prietena" - cu grija
"cenusareasa de imbracat" - la asta chiar nu am replica :))
"prietena ma inseala" - aparent aici pe blog vin numai oameni care inseala, care sunt inselati sau care nu stiu cum sa faca sa nu insele
"de ce bate inima repede la emotii?" - imi place exprimarea, dar nu am studii medicale
"inselat relatie serioasa 1 an iubit" - nu inteleg exact cine inseala pe cine
"motive de intalnire" - nu stiu.. hai la un suc, hai sa imi vezi pisica, hai la teatru.. improvizeaza
"cati neuroni au oameni" - cativa, aparent
"idei de replici" - "ce faci papushea, te fac un cearceaf?" merge intotdeauna =))
"sari pe goagal" - oare domnul Vanghelie a vizitat blogul?

De Neuronul Blond

Neuroni licentiati

2009-07-08T21:15:00.004+03:00

De cateva zile neuronii vopsiti sunt licentiati! Gata, am scapat de licenta!

Am inceput sa lucrez la licenta in februarie, am avut nopti nedormite, certuri din orice motiv cu familia, multe fire de par cazute din cauza stresului de am crezut ca o sa ajung din neuronul blond - neuronul chel, caderi nervoase inclusiv in dimineata licentei. Si pentru ce? Sustinerea lucrarii a durat mai putin de 5 minute; ceea ce inseamna ca eu am lucrat 5 luni la o lucrare despre care am vorbit doar 5 minute.

Dar nu mai conteaza, eu am luat o nota buna la licenta, Neuronul Brunet a luat o nota foarte buna; tot ce conteaza este ca s-a terminat tot "cosmarul" asta. Acum urmeaza stresul pentru master...

De Neuronul Blond

Putina politica

2009-06-15T19:53:00.005+03:00

Am ajuns sa ma uit la stiri doar pentru amuzament, mai ales la stirile politice. Pe langa faptul ca in campania electorala primeam fluturasi din partea PSD+PC la cutia postala in care Marian Vanghelie il recomanda pe Adrian Severin, sau ma rog garanta pentru el, prostiile vad ca se tin lant si dupa ce s-a terminat campania electorala.

In primul rand cum poate Vanghelie sa recomande un profesor universitar? Adica eu ar fi trebuit sa il votez pe Severin (ma rog, PSD+PC) pentru ca mi-a zis Vanghelie? Daca domnul Vanghelie isi cauta numele vreodata pe "Goagal" si da peste acest blog, vreau sa-mi raspunda la intrebare. Cum poate un om ca Vanghelie sa recomande un profesor universitar?

In al doilea rand cum poate un primar de sector, sa pronunte "Goagal" in loc de "Google"? Parerea mea este ca daca vrei sa vorbesti despre Google in fata ziaristilor, mai intai te documentezi despre subiectul in cauza, macar sa stii cum se pronunta.

In alta ordine de idei, mai am o curiozitate. Cum se traduce in engleza "hahalelelor"? In cazul in care Becali pleaca in Parlamentul European eu propun sa facem cu totii un brainstorming si sa traducem aceasta expresie, sau sa-i gasim alta in limba engleza cu acelasi inteles.

P.S. am vazut ca am primit comentarii la posturile mai vechi si va multumesc; insa daca nu am raspuns la ele a fost pentru ca intru destul de rar pe blog din cauza licentei

De Neuronul Blond

Dramatism

2009-06-02T00:24:00.005+03:00

Unele persoane cauta dramatism in relatiile cu alte persoane, am facut si eu asta de cateva ori; nu stiu de ce.. probabil e mai usor sa te joci cu sentimentele altor oameni decat sa le pui pe tava pe ale tale. De ce zic asta? Pentru ca in opinia mea, dramatismul care apare intre doua persoane e "teatru", nu vorbim de sentimente adevarate. Cautam senzatii tari peste tot, fie ca vorbim de emotii, fie ca vorbim de saltul cu parasuta; insa ne este mai la indemana sa ne jucam cu emotiile decat sa facem sporturi extreme.

Suntem dependenti de emotii, d-aia ne uitam la filme siropoase sau de groaza, ne punem cea mai buna prietena sa ne povesteasca in amanunt ultima intalnire amoroasa, suntem curiosi de ce a murit baba de la 5, ne strangem in cerc acolo unde este vreo persoana care ameninta ca se sinucide. Din aceasta cauza atunci cand in viata noastra nu mai exista emotii puternice, cand totul este doar rutina emotionala, cand totul merge in linie dreapta, ne legam de alte persoane ca sa ne stimuleze emotional, chiar daca doar jucam teatru. Nu poti sa te indragostesti la comanda sau sa incepi sa ai emotii la comanda, dar le poti simula si daca faci asta destul de mult poate incepi sa le crezi si tu.

Intalnirile la 2 dimineata, vechea scuza cu "ma duc dupa tigari" la 12 noaptea si intors la 5 dimineata, despartirile lungi in care fiecare vrea sa ajunga mai repede acasa insa "hai sa ne mai sarutam o data sa aratam ce pasiune exista intre noi", plansete si certuri pe teme absurde,telefoanele inchise si cererile in casatorie dupa 2 zile de "relatie", toate astea reprezinta acte de dramatism. Evident exemplele sunt multe insa n-are rost sa umplu aici 5 pagini cu exemple din viata mea sau a persoanelor cunoscute mie.

Nu pot sa zic ca in actele mele de dramatism am simtit vreo emotie adevarata si cred ca uneori oamenii confunda adrenalina simtita dupa o intalnire la 2 dimineata cu sentimentul ala de fluturi in stomac pe care il ai cand te indragostesti.
De aceea cred ca atunci cand esti intr-o relatie si apare cineva nou in viata ta si ajungi sa inseli, poti foarte usor sa crezi ca te-ai indragostit, insa e doar o emotie falsa; daca iti bate inima mai repede cand te intalniesti cu acea persoana, se intampla asa doar pentru ca ti-e frica sa nu fii prins, nu pentru ca esti indragostit. Bineinteles ca nu trebuie neaparat sa inseli ca sa ai o relatie plina de dramatism, insa tot despre emotii false vorbim.

Eu m-am lasat de mult de relatiile dramatice, am ajuns la concluzia ca este mult mai bine sa stai o zi intreaga in pat cu persoana pe care o iubesti uitandu-te la filme decat sa "sari emotional cu parasuta". Dramatismul aduce emotii false, stim ca jucam teatru si stim si ca persoana cealalta joaca teatru dar ne complacem in situatia asta. Emotiile puternice exista si in relatiile de lunga durata, exista si dupa ce au disparut fluturasii, numai ca sunt lipsite de dramatism; le poti avea si fara telefoane inchise, mesaje siropoase si intalniri pe furis, numai ca trebuie sa stii unde sa le cauti.

De Neuronul Blond

Rock si Comunism

2009-04-17T14:32:00.004+03:00

Nu voi scrie nimic despre evenimentele de la Chisinau, cu toate ca fiind studenta la Stiinte Politice/Sociologie ma intereseaza subiectul si am parerile mele despre ce se intampla acolo.

Acum cativa ani am gasit pe net un film cu un concert care avea loc la Moscova in 1991, deci dupa caderea comunismului. El se numea Monsters of Rock , printre invitati fiind AC/DC, Metallica, Pantera; ei au cantat in fata a 1,6 milioane de oameni, fiind unul dintre cele mai mari concerte de acest fel din istorie.

Daca la noi se organiza evenimentul asta in 90-91 nu cred ca veneau atatia oameni. In primul rand, cati stiau in comunism ce e aia Metallica sau rock-ul american? In al doilea rand nu cred ca autoritatile noastre de pe atunci puteau face fata atator oameni, poate doar daca aduceau armata [cum au facut rusii de altfel]. Dar nu cred ca era o idee buna sa aduci armata la un concert, mai ales ca noi nu am trecut pasnic la democratie si situatia ar fi putut degenera foarte usor. Bine, si la concertul din Rusia au existat batai intre oameni si fortele de ordine, dar nu s-a ajuns la un razboi civil.

Sincera sa fiu, nici dupa 20 de ani de la caderea comunismului noi nu am avut un concert de proportiile astea. Ah, bine.. avem B’est F’est sau Stufstock sau Bucharest Rock Arena [care nu se stie daca se mai tine, avand in vedere scandalul cu AC/DC], dar la evenimentele astea am avut doar cate o formatie mare pe concert. Nu cred ca se vor aduna vreodata trei formatii mari sa cante pe aceeasi scena [nici nu vreau sa aud ca “dar au cantat Alice Cooper si M. Manson pe aceeasi scena la B’est F’est” ca nu se pune].

Anul trecut m-am nimerit in Vama chiar de Stufstock si am vazut foarte multi pusti “scapati” de acasa care au venit la mare sa bea si sa se distreze, nu venisera special sa asculte o formatie sau mai multe care cantau. Dar ma rog, poate ca sunt eu prea batrana si nu mai inteleg notiunea de “distractie”.

Va las o parte din concertul de la Moscova, o melodie cantata de Pantera, Cowboys from Hell [una dintre melodiile mele preferate] si unde puteti vedea si marea de oameni care a fost acolo. E genial concertul, merita vazut in intregime, dar si videoclipul asta e reprezentativ pentru ce s-a intamplat acolo.

De Neuronul Blond

Despre barbati

2009-04-11T15:22:00.005+03:00

Voi incepe cu o mica povestioara… vorbeam zilele trecute cu o prietena despre un tip care lucreaza o zi intreaga, adica de la 9 dimineata la 12 noaptea, insa a doua zi o are libera. Eh, si tipul asta asta o prietena care lucreaza program normal, adica de la 9 la 6 seara; ei doi locuiesc impreuna. Amica mea imi povestea foarte revoltata cum prietena tipului i-a ars o camasa cu fierul de calcat si el saracul a trebuit sa o arunce; in momentul asta am vazut negru in fata ochilor. Adica tipa vine acasa dupa o zi la servici (o zi naspa la servici pentru ca din cauza crizei i s-a scazut foarte mult din salariu, insa lucreaza mai mult) si trebuie sa ii calce camasile lui, el stand toata ziua in casa fiind ocupat cu Playstation-ul. Pai daca eram in locul ei, ii faceam bagajele si il trimiteam la maica-sa acasa. Amica mea mi-a spus ca este normal ca ea sa ii calce lui camasile, pentru ca el este barbat. Eh, si atunci m-a lovit intrebarea: ce face un tip sa fie barbat?

Acum sute de ani [sau chiar si in prezent in anumite locuri] un barbat este cel care mergea la vanatoare, taia lemne, era capul familiei. Acum ce mai inseamna a fi barbat?

Vad mai mereu tipi care isi lacuiesc unghiile, merg la saloane de infrumusetare, isi intind parul cu placa, se vopsesc, se penseaza, li se face rau cand vad sange, se uita la telenovele, isi pun prietena sa decida pentru mai toate chestiile pe care le fac impreuna. Voi exagera putin desigur, dar, o femeie putea sa nasca in mijlocul campului si apoi sa se intoarca la sapat, insa daca un tip ia o raceala, doua zile sta numai in pat si cere sa fie hranit cu lingurita.
Revenind la povestioara noastra, tipul de care povesteam isi face zilnic unghiile cu lac, insa cumva e mai prejos de barbatia lui sa calce o camasa. Eh, el in opinia mea nu este barbat.

P.S nu sunt feminista, nu o sa ma duc in fata Guvernului ca sa-mi ard sutienul si sa spun ca nu avem nevoie de barbati; insa nici nu vreau sa vad astfel de specimene precum tipul din povestea mea ca se cred mai presus decat noi

De Neuronul Blond

Cum sa-ti inseli prietena

2009-03-20T00:08:00.004+02:00

sau ma rog, prietenul...

Nu, nu instig la inselat in serie eu doar propun un exercitiu de imaginatie, un mic experiment. Cititi pana la sfarsit inainte sa trageti vreo concluzie.
Sa zicem ca esti fata si ai prieten, o relatie serioasa dar din varii motive te-ai decis sa-l inseli. Eh, faptul ca tu iti inseli prietenul poate sa nu aiba nici o legatura cu relatia dintre voi, poate ca va intelegeti foarte bine, poate ca il iubesti dar pur si simplu a aparut cineva nou in viata ta si cum ce e nou e si bun, ai zis “de ce nu?”.

Problema e cum il pastrezi pe tipul nou fara sa ai mari dureri de cap? E simplu: ii spui tipului ca ai prieten. De ce faci asta? Ca sa fii sigura ca nu te suna in momente inoportune, ca nu te trezesti cu el la usa, ca nu iti da sms-uri compromitatoare; il cauti tu cand ai nevoie de el. Dar ca sa il pastrezi pentru cat mai mult timp, ii zici ca ai mari probleme in relatia ta cu prietenul, nu va mai intelegeti, e gelos, posesiv, nebun, nu mai e bun in pat, vrei sa te desparti de el dar totusi nu prea ai cum sa faci asta pentru ca el ameninta cu sinuciderea daca il lasi. Sau ma rog, motivele pot diferi: e in sesiune si nu ii fac una ca asta acum, a racit si are nevoie de mine, e criza economica si nu pot sa-l las in vreumurile astea tulburi; daca tipul cu care il inseli a inceput sa tina la tine va accepta orice motiv. Tu pe de alta parte, poti sa te intelegi minunat cu iubitul tau, insa tipul nou trebuie sa aibe impresia ca in orice moment te poti desparti de iubit. Asa ai control asupra lui, tu stabilesti cand te intalnesti cu el si nici nu te bate la cap sa te desparti de iubit pentru ca i-ai dat tu motivele alea “solide”.

Acum, ca am relatat toate tehnicile astea.. ia sa ne gandim ce se intampla daca ni se aprind calcaiele dupa un tip iar dupa vreo 2 intalniri tipul spune ca are prietena. Dar cu toate astea, el spune ca ii place foarte mult de tine, ca ati putea avea o relatie minunata impreuna, dar ca exista acel mic detaliu-prietena lui, de care nu poate scapa pentru ca ea depinde de el, s-ar sinucide daca ar parasi-o si nu ii poate face una ca asta. Si tu te gandesti “uite ce tip misto, isi sacrifica el fericirea doar ca sa nu o raneasca pe fata aia”, si o sa accepti sa fie si cu tine si cu ea pentru ca nici tu nu vrei sa fii responsabila de sinuciderea iubitei lui.

Dupa prima parte, in care am insirat tehnicile alea, tu chiar ai crede ca tipul asta iti spune adevarul? Esti sigura ca nu a spus minciuna asta doar ca sa te caute doar el cand are nevoie de tine, ca sa nu-l deranjezi sau ca sa nu-l bati la cap sa se desparta de iubita?Ca el chiar vrea sa-si paraseasca prietena pentru tine, dar nu ii poate face una ca asta? Hai sa fim seriosi: o inseala ca nu se mai intelege cu ea- daca s-au inteles x ani de cand sunt impreuna, cum se face ca fix inainte sa te cunoasca pe tine si-a dat seama ca nu se mai intelege cu ea? Acelasi rationament e valabil si pentru motivele e geloasa/posesiva/nebuna/nu e buna la pat.

Concluzia este ca nu are rost sa credeti minciunile de genul ”eu te iubesc doar pe tine chiar daca seara ma duc acasa la ea” si cine va spune ”dar pe mine chiar ma iubeste si s-ar desparti de ea daca ar avea cum” se inseala rau de tot. In plus, chiar daca si-ar lasa iubita pentru tine, ai certitudinea ca nu-ti va face si tie acelasi lucru?

Ideea este ca am scris prima parte pentru ca trebuie sa te pui in acea situatie, sa gandesti la rece cum ai face daca ai insela ca sa-ti dai seama cand esti mintita de un asemenea om.

De Neuronul Blond

Miserupism

2009-02-15T23:49:00.004+02:00

N-am “alergat” niciodata dupa note, nu mi-a pasat vreodata de ce nota iau, atata timp cat era peste 5. Intre un 10 si un 5 nu e nici o diferenta in opinia mea, nu dorm mai bine noaptea si nici nu vad viata mai roz daca am luat un 10. Am vazut persoane care plangeau daca luau un 9, se certau cu profesorul, faceau contestatie si niciodata nu am putut sa-i inteleg. Am vazut o studenta cu bursa care nu stia ce inseamna on si off, am avut colega in liceu cu note mai mari decat ale mele dar care scria the light is one si optaid in loc de the light is on si offside.

In liceu n-am avut niciodata 10 la purtare si am primit in fiecare semestru preaviz de exmatriculare, asta din cauza absentelor si nu pentru ca eram vreun elev problema. Cu toate astea nu m-am dus niciodata la diriginta sa o rog sa-mi motiveze absentele, nu o minteam ca e pisica bolnava, ca am programare la doctor sau ca am uitat robinetul deschis la baie si a trebuit neaparat sa ajung acasa.
Apropo de scuze, aveam in ultimul an de liceu un meditator la mate care nu prea venea la meditatii, cu 10 minute inainte sa vina, ma suna sa-mi zica ba ca e bunica-sa bolnava, ba ca i s-a spart teava de apa rece din bucatarie si nu mai poate ajunge; inaintea lui am avut un alt meditator care la prima sedinta a facut pipi pe canapeaua mea, mi-am dat seama de asta de abia dupa ce a plecat si bineinteles ca a doua oara n-a mai venit.

Intr-a 12-a am ramas corigenta la filozofie pe al doilea semestru, si nu din cauza ca nu stiam materia [am intrat in anul ala la facultatea de filozofie la buget si nu pe dosar, am dat examen] ci pentru ca nu vroiam sa invat ce ne dadea profesorul la ora, si anume viata lui Parmenide. Ne-a predat profesorul ala un semestru intreg viata lui Parmenide, cine era taica-su, cine era verisoara lui de gradul 2 si asa mai departe; de ce m-ar fi interesat pe mine sa invat asta cand eu aveam bac la filozofie si admitere la vreo doua facultati si in nici un caz nu cred ca era subiect de admitere in facultate numele verisoarei lui Parmenide. Cand media mea pe al doilea semestrul a fost 4, m-am gandit “am 6 pe primul, nu-i stres”.
De ce spun toate astea? Pentru ca am gasit un concurs care te premiaza daca ai 5 pe linie in sesiune. Din pacate, eu nu indeplinesc aceste cerinte [am deja o restanta, dar am si un 10], dar tare mi-ar fi placut. As fi preferat sa am 5 pe linie, pentru ca asta ar fi insemnat ca nu am nici o restanta, decat varietatea de note pe care o am acum.

Cu toate astea, cu toata nepasarea mea fata de note, sunt acum intr-un stres maxim din cauza lucrarii de licenta. Mi-am facut tot felul de planuri: planul lucrarii, planul primului capitol, planului primului subcapitol din primul capitol, ma uit in trei carti simultan si incerc sa gasesc o modalitate sa combin cumva toate informatiile alea. Nu mai pot dormi noaptea, am cosmaruri. In momentul asta ma gandesc ca daca in vara mi-ar spune comisia de licenta “vrei sa iti dam 5 si nu trebuie sa ne prezinti lucrarea sau vrei sa o prezinti si astfel sa ai o sansa pentru o nota mai mare?”, eu as accepta 5.
Prefer o viata linistita, un somn bun noaptea decat mult stres, nervi si atacuri de panica dar sansa la un 10.

De Neuronul Blond

Bullet for my Valentine

2009-02-14T15:31:00.003+02:00

Iata ca a venit si mult asteptata zi. Si cand zic mult asteptata, nu ma refer la mine. Mai sceptica de felul meu, nu cred in sarbatoarea asta imprumutata. Mi se pare un pretext de a vinde inimioare de plus, felicitari cu mesaje fara esenta si flori care se ofilesc a doua zi; basically, o sarbatoare comerciala. Si am avut aceleasi... “sentimente” in ceea ce priveste ziua de 14 februarie in fiecare an, fie ca eram intr-o relatie, fie ca nu. Mi se pare absurd ca atatea persoane considera ca au nevoie de o zi anume pentru a-si arata dragostea catre persoana iubita, de parca nu pot spune "te iubesc" in fiecare zi [:* :x].

Daca tot e asa, macar sa sarbatorim si noi Dragobetele. Dar nu, noi trebuie sa furam tot ce ni se pare “cool”! What’s next? Sa sarbatorim trecerea intr-un nou an cu cateva ore dupa [in functie de time zone] ca sa fim si noi ca americanii? La noi nici macar nu e Sf. Valentin daca e sa o luam asa… Asta nu pentru ca as fi eu mare credincioasa, ci pentru ca tot vorbeam de biserica…

Si daca tot vorbim de doua zile de Valentine’s Day, bagam si o dedicatie – fara numar =))

Neuronul Brunet

My Bloody Valentine

2009-02-13T20:49:00.005+02:00

Pentru ca tot vine Sfantul Valentin, sarbatoare importata de la americani, dar nu conteaza pentru ca atunci cand vine vorba de a primi cadouri nici o sarbatoare nu e mai putin importanta, m-am decis sa scriu despre dragoste, ma rog, despre a face dragoste.

Pe la 15-16 ani toate fetele isi imaginau prima lor noapte de dragoste: lumanari aprinse, muzica romantica pe fundal, un prieten atent si gentil care sa le iubeasca pana la luna si inapoi, petale de trandafir presarate pe pat, un preludiu de jumatate de ora urmat de momentul magic propriu-zis. Sa fim seriosi, in cate cazuri chiar se intampla asta?
Pe la 18-19 ani, au renuntat la ideea de lumanari aprinse si petale de trandafir, dar macar preludiu sa fie dom’ne, macar 15 minute acolo.
Ehh… deja de la 21-22 de ani ele nu mai viseaza feti-frumosi, dupa n relatii esuate au ajuns la o doza de cinism la care se gandesc “hai doua minute preludiu si muzica pe fundal”.

Mi-ar placea sa mai am sperantele de la 15 ani, sa mai pot visa la happily ever after, dar cred ca am ajuns si eu la doza aia de cinism care vine o data cu prima cearta si creste cu prima despartire, primele minciuni, primele dezamagiri.
Apropo de cinism si de renuntatul la vise copilaresti, o prietena de-a mea spunea la un moment dat ce inseamna pentru ea o partida reusita “Mah, daca i se scoala e ok” =))
Si ca sa vedeti cat de romantica sunt eu, de Ziua Indragostitilor ma duc la un film horror 3d!

De Neuronul Blond

Despre relatii - part II

2009-02-12T22:31:00.001+02:00

Citeam postul scris de Neuronul Blond si, cum a venit vorba de relatii disfunctionale, era evident ca o sa urmeze un nou post – part II. Ceea ce nu era evident este tipul de relatie la care ma refer, si anume mama-fiica.

Intotdeauna am fost foarte apropiata de mama, in ciuda certurilor [extrem de rare] datorate diferentelor de opinii. Desigur, mi se pare normal ca lucrurile sa stea asa, pentru ca intervine diferenta de mentalitati dintre generatii. Cu toate acestea, am reusit mereu –mai devreme sau mai tarziu – sa ajungem la un punct de vedere comun si sa facem tot posibilul sa comunicam cat mai bine.

Probabil asta este si motivul pentru care imi este greu sa inteleg de ce exista atat de multe cazuri in care fetele nu se inteleg cu mamele lor. Sau invers. Si aici sunt mai multe variante:

a. Fata este prea ocupata sa se duca prin cluburi. Vorbesc aici si de pustoaice de 14-15 ani, care ies in fiecare seara in tot felul de cluburi pline de cocalari [si neaparat: trebuie sa faca poze pe care sa le puna pe hi5]. Din punctul meu de vedere, aici este si vina parintilor, care nu sunt suficient de interesati [sau nu au suficient timp pentru a avea grija] de copiii lor. Nu spun ca trebuie tinuti “in lesa” – hell no, dar nici sa se duca prin bodegi, sa bea si chiar sa se drogheze.

b. Mama este mult prea ocupata sa-si cumpere blugi cu paiete ca sa o asculte pe fiica sa. Da, vorbesc serios, desi suna absurd. Sunt tipe care nu si-au trait viata la timpul lor si recupereaza acum. Nu zic ca atunci cand faci un copil trebuie sa renunti la viata ta, dar mi se pare inacceptabil sa-ti neglijezi copilul din motive de genul asta. Si asta pentru ca atunci cand faci un copil iti asumi anumite responsabilitati, nu numai financiare.

c. Mamele abuzive. Si pentru ca nu vreau sa dezvolt prea mult subiectul, o sa copiez ceva ce am scris iarna trecuta pe fostul blog:
“pe strada de langa blocul meu am fost socata sa asist la o scena pe care nu o sa mi-o mai scot din cap, din pacate. vedem fereastra de la camera mea, imi imaginam deja cum mor fulgii de nea pe geamul meu, cum stau in patul meu, la caldura, cu o cana de ceai si cu o carte buna, cand mi-a atras atentia o injuratura foarte gratioasa: "futu-ti mortii ma-tii". ironia face ca injuratura era adresata de o mama - daca o pot numi asa - fiicei ei de 7-8 ani. a urmat o palma peste fata si un "mars in casa". vina fetei? vroia sa mai stea afara, sa se joace cu zapada.
poate nu sunt in masura sa o judec, dar de ce ai face asta propriului copil? daca nu vrei copii, exista atatea mijloace contraceptive. ok, sa zicem ca se rupe prezervativul, dar du-te femeie si fa un avort! este oricum mai bine, daca se poate spune asta, decat sa-ti bati copilul, sa-l abandonezi, sa abuzezi de el. extremism: fiecare cuplu ar trebui sa treaca printr-o serie de examene inainte de a concepe un copil, inclusiv un examen psihologic. cati dintre noi am fi aici dar s-ar proceda asa?”

Desigur, sunt multe alte posibilitati: de la fete carora le este rusine/lene sa-si arate afectiunea fata de mama, pana la mame care tin mortis sa conduca viata fiicelor lor, astfel indepartandu-le sau chiar mame care lucreaza in 10 mii de schimburi pentru a intretine familia si de aceea nu au timp de altceva.

Ca sa nu mai lungesc povestea, concluzia este urmatoarea: the world would be a better place daca ne-am face mai mult timp unii pentru ceilalti. Si, evident, totul incepe din interiorul familiei.

Neuronul Brunet

Blondie likes

2009-02-11T22:30:00.007+02:00

Am vazut de curand cel mai frumos film de la Jeux d'enfants incoace: August Rush. Pe mare e o poveste, chiar poveste e, mai mult asa sci-fi, cum ar trebui sa fie o poveste :P in care un tip si o tipa [amandoi muzicieni] se cunosc intr-o seara [se cunosc destul de bine pentru ca rezulta un copil din intalnirea lor] se indragostesc si apoi nu se mai revad timp de 10 ani. Copilul ajunge la orfelinat, si cum a mostenit de la ambii parinti dragostea pentru muzica, ajunge asa un mic geniu si fuge de la orfelinat, ajunge sa invete la Julliard si are propriul lui concert, unde se reintalenste cu parintii lui. In orice caz, povestea e foarte frumoasa, eu nici macar nu o pot contura aici.

Actorii joaca foarte bine: Robin Williams, pustiul din Charlie's Factory, Keri Russell, Freddie Highmore. Ideea e ca am plans la filmul asta cum n-am plans nici la Ice Age [si cine ma cunoaste stie ca la Ice Age 1 am bocit rau de tot, unii plang la Titanic (and i'm not talking about my bf =)) ) eu plang la Ice Age] si tot filmul am tinut-o numai intr-un 'awww' . Cel mai mare regret al meu e ca l-am vazut singura...bine, cu pisica, dar ea nu se pune pentru ca de fiecare data cand faceam 'awww' venea repede la mine si miorlaia, credea ca s-a intamplat ceva cu mine :)) deci nu pot spune ca mi-a impartasit 'emotiile' pentru film.E un film care te face sa crezi in genul asta de dragoste de poveste, eu nu pot decat sa zic ca ma simt ca si cum as fi indragostita dupa ce am vazul filmul.. the butterflies are back. Mai multe detalii despre film gasiti aici.

Cei care nu l-au vazut ar trebui sa se uite ca e foarte misto, e genul de film pe care il vezi cu prietena/ prietenul, sau cu pisica. Again.. cine n-a vazut Jeux d'enfants trebuie neaparat sa-l vada.

De Neuronul Blond

Fast Cars and Beautiful Women

2009-02-09T20:27:00.005+02:00

Acum ceva timp am avut o discutie cel putin interesanta cu un individ anume. Si se facea ca acest individ considera ca numarul de femei care roiesc in jurul lui creste direct proportional cu herghelia de sub capota. Acum si-a dat licenta, asteapta sa se angajeze si sa-si cumpere un BMW si, indirect, o femeie.

Dar sa revenim la oile noastre. Pardon, la caii [putere]. Deci ce vrea el sa zica este ca femeile in primul rand analizeaza nu felul in care arata un barbat, nu latura sa sensibila, nu personalitatea sa, ci masina pe care o conduce [daca are mai multe, cu atat mai bine]. Si, de fapt, cat de mult conteaza masina? Nu o sa fiu ipocrita si o sa recunosc ca multe femei viseaza la o scena de genul celei din Pretty woman, cand Richard “Prince Charming” Gere se duce la Julia “Pretty Woman” Roberts intr-o limuzina alba. Sincer, eu prefer un Opel Tigra turcoaz, but nevermind that. Planuiesc sa mi-l cumpar singura!

Dar problema ramane in picioare: oare o femeie in toate facultatile mintale ar refuza un barbat din cauza ca acesta conduce o Dacie 1310? Oare o femeie in toate facultatile mintale ar refuza un posibil iubit care ar putea sa o faca fericita pentru ca masina lui nu prinde mai mult de 60km/h? Oare o femeie in toate facultatile mintale se lasa cumparata atat de ieftin?

Neuronul Brunet

PS: offtopic – Tinand cont de unele commenturi recente, am decis sa schimbam un pic lucrurile pe aici. Mai exact, nu permitem utilizatorilor anonimi sa trimita commenturi. Si, pentru ca lucrurile sa fie clare si pentru cei mai inceti, tin sa lamuresc problema: acceptam cu placere criticile constructive – de aceea nici nu am sters unele comentarii. Nu acceptam insulte si mai ales, nu din partea unora certati cu gramatica limbii romane :)) All registered users [includes OpenID] can comment, so deal with it!

Despre relatii part I

2009-02-08T23:07:00.004+02:00

S-a terminat sesiunea, deci revin la scrisul pe blog. In seara asta voi vorbi despre relatii, mai exact despre rolul barbatului intr-o relatie.

Era la un moment dat o reclama la televizor in care un rocker motociclist cu parul lung, cu pantaloni de piele, incepe o relatie cu o tipa; pe parcursul relatiei tipa il convinge sa se tunda, sa poarte camasa si sacou, sa renunte la motocicleta. Intr-un final cei doi se despart, motivul tipei fiind “Nu mai esti barbatul de care m-am indragostit”. Sa stiti ca asta se intampla si in viata de zi cu zi.

Cunosti o persoana, te indragostesti nebuneste de ea, dar pe parcurs incepi sa-i impui anumite lucruri: nu mai vorbi asa tare; nu te mai duci singur/a in locul ala, mergem impreuna; chiar trebuie sa porti bluza aia?; sunt alergic/a la pisici deci trebuie sa scapi de ea; tu chiar asculti porcariile astea? Si ma rog, exemplele continua. Oare daca accepti ca persoana iubita sa iti schimbe cate ceva din modul tau de viata iti pierzi personalitatea si te lasi condus de ea? Sunt de acord ca intr-o relatie cele doua persoane implicate trebuie sa evolueze impreuna, sa-si creeze propriul stil care sa inglobeze cate ceva din personalitatile si preferintele amandurora. In nici un caz nu sunt de acord cu relatiile in care unul comanda si celalalt sta cuminte si asculta.
Am vazut saptamana trecuta un astfel de cuplu: el era ca un mielusel pe langa ea, nu-i iesea din cuvant, de fapt nu avea nimic de spus in fata ei. Imi imaginez ca tipul respectiv inainte sa o cunoasca pe ea avea o personalitate proprie, stia foarte bine ce vrea si ce nu vrea de la viata lui, dar cumva a ajuns o marioneta in mainile ei. Cum poti sta cu o astfel de persoana din care poti face orice vrei? Cand te indragostesti de o persoana, te indragostesti pentru ce e ea, nu pentru ce ar putea sa devina in mainile tale.

Este evident ca in orice cuplu normal te schimbi; poate incepe sa-ti placa muzica pe care o asculta perechea ta, sau filmele care ii plac si ei. Asta e un lucru normal, dar nu trebuie sa arunci la gunoi toate preferintele tale in materie de muzica sau filme pentru a le imbratisa pe cele ale partenerului.
Dar ca sa nu ma abat prea mult de la subiect, sa vorbesc si despre rolul barbatului intr-o relatie. La 90% din intalnirile mele [vorbesc de prima intalnire cu un tip] eu trebuia sa aleg locul in care mergem. Am incercat sa le spun ca daca ei m-au invitat in oras, normal era ca ei sa aleaga locul, nu eu. Mereu am auzit acelasi argument: “Pai daca te duc intr-un loc care nu-ti place? Asa ca mai bine alegi tu.” Chestia asta se poate generaliza si la o intreaga relatie, nu numai la o prima intalnire. Cum ziceam, cei doi trebuie sa evolueze impreuna cam din toate punctele de vedere, nu e normal ca ea sa aleaga mereu barul/clubul/restaurantul/hotelul etc. Macar o data as vrea sa vina prietenul meu la mine si sa-mi zica “Mergem in locul X si tu nu o sa ai nimic impotriva”. Sau sa decida ceva la care eu nu o sa am nimic de zis, bineinteles ca daca nu-mi place locul in care mergem, o sa astept cuminte pana plecam de acolo si o sa-i zic ca nu mi-a placut; nu fac crize de isterie, nu-mi dau ochii peste cap, oricum nu sunt genul.

Noi, femeile, ne-am luptat atat de mult pentru egalitate, pentru a avea aceleasi drepturi ca si ei, dar din cand in cand ar fi frumos sa-si mai impuna si ei punctul de vedere; daca e unul rezonabil se accepta, daca nu, se negociaza.

Bineinteles ca exista si extrema cealalta in care femeia e cea tinuta sub papuc, e controlata si nu are dreptul la opinie. In orice caz nu va lasati manipulati si condusi de o alta persoana; daca nu ajungeti la un compromis, la un acord, cum ar fi de exemplu “Astazi mergem la filmul ales de mine, data viitoare la cel ales de tine” poate ca ar trebui sa va ganditi daca merita continuata acea relatie.

PS. in postul asta nu ma refer la relatiile in care cei doi stau impreuna sau sunt casatoriti pentru ca nu doresc sa intru in subiecte mai grave.

De Neuronul Blond

Viciu auto-destructiv

2009-01-26T22:44:00.003+02:00

Am constatat eu ca nu am mai scris de multicel ceva care chiar sa vrea sa transmita ceva. Acum cateva saptamani aveam o gramada de idei dar s-au “fumat” [interesting choice of words; vedeti mai tarziu de ce zic asta]. Vroiam sa fac misto de mine ca m-a prins anul nou in baie, dar vine februarie si nu mai are rost. Vroiam sa scriu despre un caz din SUA cand un tip l-a impuscat pe alt tip la cinema pentru ca vorbea prea tare in timpul filmului, dar a trecut vreo luna juma’ de atunci. Vroiam sa vorbesc despre ipocrizie, dar mi am dat seama ca se leaga de postul asta. Asa ca le-am lasat pe toate draq si m-am concentrat asupra examenelor ca blogul e bun si intelegator si nu ne cearta cand nu scriem.

Dar acum sa trecem la lucruri serioase, ca am cateva zile libere. Si ce poate fi mai serios decat consumul de droguri? Bine, eu ma refer la drogurile usoare acum dar asta nu face lucrurile mai putin grave. Acum vreo saptamana aveam la facultate o dezbatere despre legalizarea drogurilor usoare si eu eram.......... suspans......... impotriva. Logic.

Am auzit de la cealalta echipa – pro legalizare – argumente de genul “se dezvolta economia”, “scade consumul de droguri usoare prin eliminarea efectului de fruct oprit” si chiar “tutunul si alcoolul provoaca mai multe victime si totusi sunt legale; hai sa legalizam si marijuana” [exprimarea nu a fost identica, dar ideea asta era]. Ultima m-a lasat cu gura cascata, ca nah, eu n-am creierul prajit si-mi dau seama de absurditatea asta. OK, si daca provoaca doar x victime, ne pisam pe aia? Pardon my French, dar iar ma enervez. Hai sa o luam invers atunci – pe logica asta: trecem in ilegalitate alcoolul si tutunul, pentru ca nici marijuana nu e legala. E mai bine asa?

Bine, nu neg ca aveau si argumente solide, dar chiar si asa... Nu vreau sa stau acum sa enumar toate efectele psihologice si fiziologice adverse, ca se gasesc usor cu un google search. So, ca sa nu mai pierdem timpul, insert efecte adverse here _________________.

Si ca sa nu ne limitam la chestii medicale, sa vorbim un pic si despre sociologie, manca-m-ar mama de studenta constiincioasa ce sunt :)) Mai pe romaneste: Bey, bagati la cap! Va izolati de majoritatea societatii. Sunteti devianti. Sunteti prajiti.

Nu sunt ipocrita si recunosc ca am fumat si am si baut [la ocazii, nu zilnic si in nici un caz mult], dar nici nu concep sa incerc macar sa fumez iarba sau sa iau alte tampenii. Si da, acum aveti ocazia sa-mi reprosati ca nu pot refuza ceva ce n-am incercat. In cazul asta: taiati-va venele si pe urma aveti dreptul sa-i criticati pe cei care-si taie venele. Nah!

PS: Sa nu credeti acum ca sunt pro taiat vene. Hell no. Incercam doar sa demonstrez ceva.

Neuronul Brunet

Despre casatoriile gay

2009-01-25T11:03:00.005+02:00

Citeam saptamana trecuta intr-un ziar ca Uniunea Europeana ne recomanda sa legalizam casatoriile intre persoanele de acelasi sex. Masura care mie mi se pare absolut normala si care nu o sa afecteze in nici un fel societatea romaneasca. Am auzit tot felul de pareri precum “Daca se legalizeaza casatoriile gay, o sa-i vedem pe strada tinandu-se de mana sau o sa vedem barbati imbracati in rochie de mireasa si astfel ce exemplu dam copiilor?”. In primul rand, ii putem vedea si acum tinandu-se de mana pe strada pentru ca nu e ilegal sa fii gay. Se pot saruta in parcuri, se pot imbratisa pe strada; bineinteles ca lucrurile astea nu prea se intampla pentru ca le este frica de opinia publica. De casatorii in biserica nu se pune problema, pentru ca Biserica ortodoxa nu o sa accepte niciodata astfel de casatorii. Deci care e problema?

Exista cupluri gay care traiesc de ani de zile impreuna si daca vor sa se casatoreasca, eu zic ca ar trebui sa le permita legea sa o faca. In opinia mea, ei vor sa se casatoreasca nu datorita statusului social pe care ti-l aduce casatoria, ci pentru a putea lua de exemplu decizii medicale pentru partenerul de viata [daca eu as fi in coma, parintii ar lua toate deciziile care ma privesc din punct de vedere medical “o deconectam de la aparate sau nu?”; daca as fi casatorita, sotul meu ar lua toate deciziile] sau pentru a avea dreptul la o mostenire legala in cazul in care partenerul moare. Stiu ca suna sinistru insa astea sunt si argumentele lor.

In nici un caz nu as fi de acord ca persoanele gay sa adopte copii si din acelasi motiv eu nu consider ca doua persoane de acelasi sex care s-au casatorit pot forma sau se pot numi o familie.
Ceea ce m-a deranjat in aceasta problema a fost opinia Bisericii si a unor deputati. Ei afirmau ca 96% din populatia Romaniei este ortodoxa. Chiar asa sa fie? Nu vreau sa intru in detalii acum, dar daca ai fost botezat ortodox cand erai mic dar nu te-ai dus toata viata la Biserica, nu te-ai rugat si nu ai respectat sarbatorile, asta nu te face ortodox. La ultimul recensamant a iesit ca 96% dintre romani sunt ortodocsi nu pentru ca asa si este, ci pentru ca in chestionarul respectiv la rubrica “religie” nu exista varianta “nu am nici o religie” si de asemenea s-a considerat ca daca esti botezat ortodox automat tu crezi in religia ortodoxa. Ca sa nu mai zic ca persoanele care nu au nici o religie, deci nu au avut ce casuta sa bifeze in respectivul chestionar, platesc prin taxele lor si salariile preotilor ortodocsi. Apropo, cate dintre persoanele gay au fost botezate ortodox cand erau mici?

Un preot spune in acel articol din ziar ca “Poporul român este suveran si nu doreste legalizarea casatoriei intre homosexuali”. Serios? A facut acel preot vreun sondaj de opinie la nivel national si astfel a aflat ca poporul roman nu doreste legalizarea casatoriilor gay?
Ca sa fiu perfect sincera, chiar daca s-ar face un sondaj de genul acesta, sunt sigura ca majoritatea romanilor nu ar fi de acord cu chestiunea in cauza, insa nu mi se pare normal ca un preot sa vorbeasca in numele tututor romanilor.
De ce nu vor romanii legalizarea casatoriilor intre persoanele de acelasi sex? Vreau si eu un motiv bun..

PS. Daca ajung la 30 de ani si sunt singura, ma casatoresc cu cea mai buna prietena a mea si la 80 de ani o sa fim babele alea doua ciudate care locuiesc cu 15 pisici. The future is good so sounds good.

PPS. Despre Biserica Ortodoxa va mai vorbi si Neuronul Brunet

De Neuronul Blond

Diabolic de fericita

2009-01-23T23:38:00.003+02:00

Cum sunt in sesiune, si asadar stresata si cam nedormita, si am niste dureri de burta [ca sa nu zic ovare] groaznice, simt ca nu este necesar sa mai explic the mood swing. Asa ca ignorati complet post-ul anterior si focus on this one.
Sunt foarte bine dispusa astazi. Si nu cred ca este din cauza pastilelor ca n-am luat decat Nurofen. Asadar trebuie sa fie din cauza faptului ca sunt diabolica: ma bucura nespus cand vad ca cei care m-au calcat/ma calca pe nervi au o perioada proasta. Stiu ca suna urat dar sunt prea happy happy joy joy ca sa ma intereseze. Revenind la pietricelele din pantofii mei... cred ca e vorba despre karma: what goes around comes around – si nu, nu ma refer la Timberlake. Anyway, ma consoleaza oarecum chestia asta...
Sunt convinsa ca o sa-mi vina si mie randul la un moment dat si I’m ok with it, ca nah... c’est la vie [wow je suis trilingual today] si mi se pare normal sa mi platesc si eu greselile. Anyday now.

Buuuun m-a pus Blonda sa dezvolt ideea si sa “bat un pic moneda pe karma ca sa aiba totusi un msj”. Nah mesaj: sunt atee si nu cred in sanctiuni impuse de biserica [dar despre asta in alt post]. Cred in schimb in karma. Cred ca tot ceea ce facem se intoarce asupra noastra, fie ca este ceva negativ sau pozitiv. Trist este ca sunt constienta si de tampeniile pe care le-am facut eu si nu prea ma obosesc sa indrept situatia decat daca consider eu ca merita. Adica foarte rar. Si asta nu pentru ca sunt miserupista, ci pentru ca in ultimul timp m-au dezamagit foarte multe persoane “apropiate” si sincer, chiar nu cred ca merita sa ma obosesc decat cateva persoane.
“La naiba! In puii mei!” S-a dus toata buna dispozitie de la inceput. Must kill Blondie :))

Neuronul Brunet

Idioti

2009-01-21T20:27:00.003+02:00

Nu recunoastem ca exista probleme si ne prefacem ca totul e in regula. Nu vorbim cu celalalt, ci preferam sa ne descarcam la prieteni, frati sau surori. Stam in relatii de cacat si asteptam ca lucrurile sa se rezolve de la sine. Suntem in stare sa continuam o minciuna ani la rand doar din obisnuinta sau confort iluzoriu. Nu punem capat pentru ca suntem niste idioti ipocriti si lasi. Lucrurile se degradeaza la fiecare cuvant, fiecare gest, fiecare jignire, fiecare minciuna si cu toate astea continuam. Pana cand? Oare nu este mai bine sa punem capat la primul semn ca lucrurile nu merg? Suntem lasi daca facem asta sau pur si simplu rationali? De ce sa risti sa stai intr-o relatie care nu are viitor? Care nu are nici cea mai mica sansa de a rezista? De ce suntem al dracului de idioti?

Neuronul Brunet

Top replici enervante

2009-01-19T23:25:00.005+02:00

Pentru ca am o mica pauza in sesiune, m-am hotarat ca e timpul sa scriu primul post pe anul asta. Drept urmare va prezint mai jos replicile, frazele, cuvintele care pe mine ma enerveaza si carora nu le gasesc sensul.

1. Iti multumesc ca existi.
Cum ii poti multumi unui om ca exista? Nu e ca si cum m-am gandit eu intr-o zi “Ce plictiseala e azi, ce sa fac? Hmm.. hai sa exist ca sa imi poata multumi un ratat 20 de ani mai tarziu”. Daca vrei neaparat sa-i multumesti cuiva, multumeste-i mamei mele care m-a nascut, dar asta deja devine si mai ciudat.

2. Am o fereastra in program.
Initial vroiam sa scriu si eu ca am o fereastra in sesiune, dar incerc sa evit expresia asta. Ok, inteleg ca ai o pauza in program, dar de ce “fereastra”? Am auzit prima oara expresia asta in clasa I si ma si gandeam ce face invatatoarea cu fereastra.

3. Hai sa iesim la o cafea.
Dar poate ca eu nu beau cafea, poate beau ceai; la asta te-ai gandit? Sau ma rog, asta mai inseamna “hai la mine acasa”. De ce nu iti zici dom’ne intentiile de la inceput? Daca vrei sa ma duci la tine acasa spune asa, nu ma lua cu “hai sa-mi vezi pisica, colectia de timbre, sa o cunosti pe mama”. Bineinteles ca raspunsul va fi nu, dar macar nu ne mai mintim reciproc: tu ca vrei sa-ti cunosc pisica si eu ca nu-mi plac pisicile [ce pervers a sunat asta in capul meu].

4. Ma doare capul/ burta si nu putem sa facem sex acum, poate mai tarziu.
Nu e socant sa auzi asta de la o femeie, dar daca auzi asta de la un tip, devine dubios. Daca avea 18 ani si il trezeai la 5 dimineata printr-un sms si ii ziceai “Hai la mine sa facem sex”, garantat in jumatate de ora iti suna la usa. Dar cu trecerea anilor incepe sa prezinte scuze si acel “poate mai tarziu” inseamna de fapt “in nici un caz azi”.

5. Ti-a placut?
Va intrebati de ce mimeaza femeile orgasmul, uite din cauza asta: sa nu auda intrebarea asta dupa ce ati facut sex. Ce asteptati: note, o scrisoare cu sugestii, un mail cu pozitii din kama sutra? Normal ca 8 din 10 femei or sa zica “da”, pentru ca daca zic “nu”, incepe barbatelul sa aibe crize de personalitate si virilitate si apoi nici 5-ul ala cat i-ai fi dat nu o sa-l mai vezi prea curand. Chestia normala e sa aflati ce si cum ii place partenerei/partenerului si astfel scapati de replica aia penibila; asta daca nu e prima oara cand o faceti si atunci e mai delicat.

Intrebarea asta de obicei e precedata de o alta "Crezi ca e mica?" Hmm, ca tot m-ai intrebat, sa stii ca e putin cam mica si inclinata spre stanga, dar nu-i nimic ca o sa mimez si totul o sa fie ok. Chiar astepti un raspuns adevarat?

6. Ma ignori?
Nu iubitule, insa mi-a murit bateria la mobil, mi-a cazut netul, mi-a ros cainele cablul de la telefonul fix si chiar cand ieseam pe usa sa vin la intalnirea cu tine m-am lovit la cap si am uitat unde trebuia sa plec.

7. Da’ de ce te-ai suparat?
Hmm.. hai sa vedem: poate pentru ca iar ai facut/spus ceva fara sa gandesti inainte, esti imatur, esti nesimtit. Daca nu ai facut nimic din cele de mai sus, inseamna ca mi-am amintit de copiii flamanzi din Somalia si d-aia m-am intristat.

8. La ce te gandesti?
Daca sunt suparata, inseamna ca ma gandeam la copiii din Somalia, daca nu sunt suparata, inseamna ca n-ai facut nimic rau si evident ca iti zic ca ma gandeam cum sa exprim in cuvinte cat de mult te iubesc. Insa iubirea mea pentru tine e atat de mare si de intensa, incat n-am cum sa-ti spun, asa ca nu-ti mai zic nimic.

9. Ma mai iubesti?
Daca pui intrebarea asta imediat dupa ce ai facut ceva de la punctul 7, sa fii sigur ca te iubesc de iar nu poate fi exprimat in cuvinte. Daca pui intrebarea asta cand sunt calma e ok, o sa-ti rapund. Dar nu va fi nevoie sa intrebi asta pentru ca o tipa de obicei spune asta din proprie initiativa, nu pentru ca are pistolul pus la cap [sau mai spune chestia asta de mila, pentru ca tu i-ai zis-o primul si nu vrea sa te dezamageasca; in orice caz aflii daca a zis-o din mila peste doua saptamani cand iti da papucii pe motiv ca e pe moarte si nu vrea sa o tii minte bolnava].

10.M-ai inselat vreodata?
Hai fie, daca ma intrebi asa ma simt nevoita sa-ti recunosc. Sa fim seriosi, intrebarea asta nu are un raspuns adevarat sau fals, are doar un raspuns corect, acela fiind ”nu”. Rapunsul corect se foloseste si la intrebarile “Blugii astia ma fac grasa? Aia arata mai bine ca mine? Te mai gandesti la fosta?”.

Daca simte cineva nevoia sa ia lucrurile astea ca pe ceva personal, eu zic sa-si rectifice atitudinea. Eu nu insel, nu mint, nu mimez si iubesc la nebunie.

P.S si nu sunt ironica

De Neuronul Blond

Urari de an nou

2008-12-31T11:50:00.004+02:00

Va dorim un an nou cat mai fericit si de 2009 ori mai bun decat cel care a trecut. Sa ne cititi cu bine! [orice asemanare cu vreo propaganda electorala este pur intamplatoare].

Neuroni Vopsiti

Pentru ca sunt blonda...

2008-12-29T01:06:00.002+02:00

Nu stiu cand este ziua mea de nume. In fiecare an imi notez in agenda sau imi sun prietenii sa-i intreb. Am momente cand ma uit in agenda si vad ca este incercuita data de 8 noiembrie si cad asa pe ganduri incercand sa-mi dau seama ce naiba e asa special la ziua aia.

Saptamana trecuta a trebuit sa ma duc la o serbare de gradinita, sa filmez si sa pozez fetita unei prietene. Pentru ca sunt blonda, vreo 10 minute am filmat copilul gresit. Noroc ca mi-am dat seama la timp si nimeni n-a banuit nimic.
Apropo de fetita asta [blonda si ea], asta vara am mers cu ea la strand si a trebuit sa stau cu ea la piscina aia mica pentru copii. La un moment dat o aud ca striga “ Mihaelaaa, Mihaelaaa.. fac pipi!”. Deja toate mamicile de la piscina erau atente la conversatia noastra. Incerc sa-i zic sa iasa din piscina ca sa o duc la toaleta, la care ea “ Pai tati mi-a zis ca pot sa fac in apa”. Mamicile erau din ce in ce mai atente. Cand ma pregateam sa intru in apa dupa ea, ca sa o duc la toaleta, o aud “ Gata, am facut”. Am avut mare noroc ca nu mi-am luat bataie de la mamicile alea, dar am si lasat-o singura in apa.

Pentru ca sunt blonda, imi confund prietenul cu alte persoane. Acum ceva timp, aproape ca fugeam pe strada dupa un domn ca sa-l iau de mana, crezand ca este prietenul meu; ma si miram de ce nu-mi da mana. Cand mi-am dat seama ca nu e el si m-am uitat in spate, l-am vazut pe prietenul meu care se uita uimit la toata scena. Sau intr-un magazin intrebam un tip de care suc sa luam, tot asa crezand ca este “iubi”.

Dar “iubi” a inteles ca sunt mai speciala si nu se mai supara.

De Neuronul Blond

Urari

2008-12-25T21:48:00.002+02:00

Decat sa va insiram tot felul de urari copiate si deja "fumate", pe care cu siguranta le-ati citit doar de vreo 20 de ori azi sub forma unor sms-uri, mai bine nu va mai plictisim si va uram "Craciun Fericit!"

Neuroni Vopsiti

The spirit of Christmas is upon me

2008-12-24T22:25:00.008+02:00

Dovezi:

1. Azi in mall in cabina de proba o duduie nu putea sa intrebe daca e cineva inauntru inainte sa traga ummm... perdeaua, ca nu mi vine acum in minte cuvantul :)) a intrebat dupa ce s-a apucat sa traga, iar eu eram half naked. Buuun, si-a cerut scuze. I-am zis ca nu e nici o problema, nu i-am zis ca e proasta.

2. Tot in mall, ma uitam dupa o camasa pentru iubitul sor-mii si un tip de acolo m-a intrebat daca ma poate ajuta si l-am rugat sa o probeze [camasa] ca sa-mi dau seama cum ar veni. Dupa ce a probat-o m-a intrebat daca nu vreau sa-l iau in brate ca sa fiu sigura de dimensiuni. I-am zis ca nu-i nevoie, nu i-am zis ca, judecand dupa comportament, cred ca nu se poate lauda cu... dimensiunile.

3. Mergeam pe trotuar, grabita sa ajung acasa ca sa fac bradul [adica sa-l impodobesc, not give birth to it] si sa impachetez cadourile. Si ce sa vezi, 3 generatii: mama, fiica si bunica mergeau “imprastiate” pe trotuar, ca sa nu mai aiba nimeni loc sa treaca pe langa ele, nici in stanga, nici in dreapta. Le-am zis frumos “pardon!”, nu le-am zis ca sunt gaini enervante.

...si, the ultimate proof:

4. Am ales bradul cu tata si nu ne-am certat. M-a ajutat sa-l fac [adica sa-l impodobesc, not give birth to it (I never get tired of this joke)] si nici atunci nu ne-am certat. L-am convins ca auriul nu merge cu argintiu – stiu, are gusturi indoielnice. What more do you want? :))

Deci da... Craciun Fericit!

De Neuronul Brunet

photo credit

LATER EDIT: De fapt nu era o camasa pentru iubitul sor-mii, era un pulover pentru prietenul meu. Dar nah, citeste blogul si nu am vrut sa ma dau de gol inainte sa-i dau cadoul ;))

Santa Claus in coming to town

2008-12-21T21:30:00.005+02:00

Mai sunt cateva zile pana la Craciun si deja toata lumea a intrat in febra cadourilor… toata lumea mai putin o singura persoana. Ca sa nu se repete incidentul de Craciunul trecut [nu dau detalii], acest post va fi un ghid practic pentru cei care nu stiu ce sa le ia prietenelor cadou.

In primul rand, nu cumpara cadoul in ultimul moment. De ce? Fetele stiu deja raspunsul la intrebarea asta. Pentru ca va fi foarte aglomerat, sunt o gramada de “intarziati” care amana cumparaturile pentru ultimul moment, si bineinteles cum tipii n-au foarte mare rabdare la cumparaturi si mai este si aglomeratie, ori renunta si-ti vin cu replici d-alea gen “eu sunt cadoul tau”, ori cumpara primul lucru pe care il vad; ceea ce ma duce la numarul 2: nu cumpara primul lucru pe care il vezi.

Nu intra in primul magazin si cumpara prima chestie care iti cade in mana. Oricat de comoda e metoda asta, nu e o metoda buna. Trebuie sa intrii in mai multe magazine, sa vezi mai multe produse si apoi sa alegi ceva.

Nu lasa bonul sau eticheta in punga/cutia de cadouri. Acel cadou poate costa 2000 ron sau 2 ron, nu ne intereseaza pretul, nu e relevant. Poti sa cumperi un cadou foarte scump, dar care sa nu transmita nimic sau un cadou destul de ieftin dar care sa insemne foarte mult [totusi, n-as refuza un Audi tt negru :P].

Nu e indicat sa-i cumperi prietenei tale haine decat daca o cunosti foarte bine si stii ce ii place sa poarte. Hainele drept cadou ar trebui sa fie ultima optiune; in primul rand chiar daca stii ce masura poarta [ sa fim seriosi, cati dintre tipi stiu ce masuri au prietenele lor la haine?] tot exista riscul sa nu i se potriveasca [ din cauza asta stam noi la cozi la cabinele de proba, acum stiti secretul]. Nici parfum nu e indicat sa-i cumperi, asta in cazul in care ea nu ti-a spus care e parfumul ei preferat. Si chiar daca stii care e parfumul ei preferat, poate vrea fata sa-l schimbe ;).

Chiar daca lucrezi pana pe 24 decembrie inclusiv, asta nu e motiv sa nu-i cumperi prietenei tale cadou, noi nu vrem sa auzim scuze de genul “ nu am avut timp”; daca o iubesti, iti faci timp.
Cum spuneam si mai sus, un cadou nu trebuie sa fie foarte scump, ii poti da si o cutie de bomboane de ciocolata, dar cu o felicitare foarte frumos scrisa si e un cadou foarte dragut.
In principiu trebuie sa ii cumperi un cadou de care se foloseste pe viitor, care ii va aduce aminte de tine, sau ceva care stii ca ii place.
Daca esti de putin timp cu prietena ta si nu ii cunosti gusturile foarte bine, cu produse de la The Body Shop sau Sephora nu poti da gres ;)

P.S. cu postul asta nu vreau sa transmit ca eu sunt materialista, sau fetele sunt materialiste, ci inseamna ca noi chiar punem pasiune cand vine vorba de cadouri si stim cu mult timp inainte ce fel de cadou ii vom lua iubitului si ca asteptam aceeasi pasiune si determinare si din partea lor.

De Neuronul Blond

happy birthday to me!

2008-12-12T23:40:00.005+02:00

se spune ca de aniversari ne facem planuri, visam, speram ca aceste planuri si vise se vor concretiza... asa ca profit si sarbatoresc si azi ziua mea. so... e oficial: am imbatranit :p

am avut astazi o zi superba si nu exagerez. am primit cadouri geniale si mai ales valoroase din punct de vedere sentimental si am trait niste momente foarte frumoase, pe care vreau sa le pastrez doar pentru mine [stiu, sunt egoista]. m-am gandit la tot ce s-a intamplat in ultimul an si vad o imbunatatire majora. am scapat de multe buruieni din gradina mea si acum au aparut flori noi si frumoase... ciudata metafora venind din partea mea [vezi regula “flori doar o data pe an”] :))

gata, nu mai bat campii ca incep iar sa sar ca nebuna prin camera de fericire si ma injura vecinii!

Neuronul Brunet si batran

PS: glumeam, am doar 21 de ani, sunt nebuna, iubesc si as vrea sa am bani :))

Bah ce ma enerveaza astia- part III

2008-12-08T23:14:00.003+02:00

Aparent imi place sa scriu trilogii, cu toate ca la capitolul ”persoane care ma enerveaza” as putea scrie vreo 100 de parti; insa vreau sa-i dau neuronului blond o nota de bunatate spirituala, asa ca ma limitez numai la 3 parti.

Ma enerveaza aia care asculta manele la mobil, adica le asculta fara casti, sa auda toata lumea. S-au inmultit oamenii astia [cocalarii astia] sunt in metrou, in autobuz, in parc, in tramvai, pe strada, in magazine.
Ma intreb care e scopul lor? Ca sunt sigura ca au auzit de existenta castilor si ca le pot folosi. Sau ei sunt niste persoane foarte dragutze si bune care de fapt se gandesc ca romanii sunt din ce in ce mai deprimati [sunt sigura ca citesc studii pe tema asta] si pun manele la mobil ca sa ii inveseleasca putin. Sigur asta e, isi sacrifica bateria doar pentru a face persoanele din jur mai fericite.

Lumea deja e nepasatoare la acest fenomen. Nimeni nu zice nimic cand un cocalar se gandeste sa puna manele la mobil, nimeni nu-i zice sa-l opreasca sau macar sa puna alta melodie. Daca eu mi-as scoate castile de a mp3 player si as da Rammstein la maxim, oare lumea ar fi la fel de nepasatoare? Sau eu as fi aia nesimtita care asculta rock si ii deranjeaza pe cei din jur?

Asta vara, luasem microbuzul de la Constanta ca sa ajung in Mangalia si de acolo iar urma sa schimb ca sa ajung in Vama; era 6 dimineata, majoritatea oamenilor dormeau, insa un grup de “petrecareti” au pus o manea la mobil si pe langa asta, s-au apucat cu totii sa cante. Nu stiam ce e mai rau, maneaua la mobil, sau ei cantand-o. Absolut nimeni nu a zis nimic, nimeni nu s-a plans, mai putin yours truly care nu a mai suportat si am inceput sa tip la ei sa termine cu circul. Petrecaretii foarte revoltati ma intreaba “ da’ cu ce te deranjeaza?”.

Singura mea solutie la aceasta bataie de joc este sa nu plec de acasa fara mp3 player. Asa evit si manelele lor si comentariile de genul “ Ce faci papusa, te plimbi”, sau toate invitatiile la “cafea” primite din partea baietilor wannabe Gutza.

De Neuronul Blond

Cenusareasa cica...

2008-12-06T20:16:00.003+02:00

Ieri m-am dus la Opera, sa ma culturalizez vezi doamne. Am fost la Cenusareasa [La Cenerentola] de Gioacchino Rossini si nu pot sa spun ca am plecat de acolo foarte incantata. Sa va spun si de ce... rezumat: o Cenusareasa cu fier de calcat Phillips [nu bag mana in foc, se poate sa fii fost de la Braun], cu ochelari de soare, cu pantofi argintii cu sclipici. Next: o sora vitrega cu un par pe care pana si Peggy Bundy ar fi invidioasa – si blond pe deasupra; alta sora vitrega cu pantofi à la Dorothy din Oz [rosii. din lac. not bad though]. Un Principe de Salerno [printul din basm] initial imbracat intr-un costum de controlor de tren. Mai adaugam: bratari mari de plastic, scaun cu animal print, coregrafie total nereusita la niste tentative de dansuri. Un strop de: copii care vorbesc non-stop, chipsuri, bunici prost inspirate [duceti-i la matineu data viitoare], adolescente obeze care danseaza in timpul celui de-al doilea act, coada imensa la bufet [mi-am luat suc, nu chipsuri!], coada imensa la toaleta. And there you have it! Fuuun : Mai ales ca data trecuta am fost la Cosi fan tutte de Wolfgang Amadeus Mozart si chiar mi-a placut. Oricum Cenusareasa iese rau si asa, daramite prin comparatie. Singurul care a dat o “aroma” placuta operei a fost tatal vitreg [mama vitrega din basm], interpretat de Petre Burca, extraordinar de talentat si de amuzant!

Oricum data viitoare ma duc la teatru :))

Neuronul Brunet

Cu blondele la cumparaturi

2008-12-03T23:50:00.002+02:00

S-au gasit sambata trecuta doua blonde sa mearga la cumparaturi; si nu orice fel de cumparaturi, ci s-au dus sa-si ia bancute de abdomene. Da, recunosc una din blonde eram eu, iar cealalta prietena mea despre care vorbeam intr-un post anterior.
Mergem noi doua intr-un hipermarket, luam doar o bancuta [achizitionata de mine ca era ultima ;))], mai luam un mp3 player si niste prostii care ne-au dus la un bon de cateva milioane. Vedeti mai jos de ce dau explicatii cat a fost bonul.

Dupa vreo doua ore de cumparaturi, mergem la casa, platesc toate cele si cand sa ies [ grabita ca trebuia sa ajung si la biroul de nush ce relatii sa fac garantie la unele produse], incep detectoarele anti-furt sa piuie. Chestia asta am mai patit-o o data in viata si m-am panicat atunci cum m-am panicat si acum. Imaginati-va doua blonde speriate, flancate de doua femei de la securitate: nu e o imagine prea placuta. Eu ma uit la prietena mea cu gandul “ ah, iar a facut asta ceva si ne facem iar de rusine” [ca are obiceiul asta], ea se uita la mine [cu acelasi gand cred :))].

Bineinteles ca incep sa le arat ce am in sacose si ce produse sunt trecute pe bon, ca sa vada ca ele coincid. Dupa ce au jucat cu mine “politistul bun si politistul rau” si am trecut prin intrebarile “ai portofel nou? Ai geaca noua?” de mai aveau sa ma intrebe si ce chiloti am pe mine, una din ele probabil “politistul rau” ma intreaba : “ai vreun salam in geanta?”. Intrebarea asta m-a blocat; nu stiam daca sa rad sau sa ma enervez si mai tare. Probabil ca asa se obisnuieste in hipermarketuri, sa faci cumparaturi de sume mari de bani drept pretext pentru a fura un salam; nu am de unde sa stiu, dar tot ce e posibil.

Intr-un final, si-au dat seama ca de fapt mp3 playerul avea in cutie o placuta anti-furt pe care tipa de la casa nu se obosise sa-l scoata si m-au lasat sa plec cu o privire d-aia de “ te prindem noi data viitoare”.

De Neuronul Blond

Pacat ca nu aveam ochelarii la mine sa vad cu cine am votat!

2008-11-30T20:46:00.004+02:00

Scriam acum ceva timp pe ex-blogul meu despre alegerile locale, mai exact despre al doilea tur de scrutin [15 iunie 2008] al alegerilor pentru primaria capitalei. Fiind studenta la Stiinte Politice percep putin altfel toata nebunia asta cunoscuta sub numele de politica. Si evident, nemultumirile se tin lant, pentru ca inca mai am o urma de idealism sub masca de dezamagire si de repulsie fata de ceea ce se intampla pe scena politica din Romania.

Iata un exemplu: scriam atunci despre un fluturas pe care l-am primit la metrou la Universitate dupa ce campania electorala se incheiase. Mai mult decat atat, fluturasul nu transmitea un mesaj pro-Blaga, ci anti-Oprescu. “Mi se pare jalnic modul in care unii politicieni inteleg campania electorala. De ce sa iti pui in valoare calitatile cand poti sa arunci cu rahat [ma scuzati] in contracandidat? Cu o asemenea abordare, nici nu este de mirare ca multi oameni nu voteaza pentru un candidat, ci impotriva celuilalt.”

O alta problema care ma nemultumea la acel moment era telefonul primit din partea domnului Blaga chiar in ziua alegerilor. “Astazi, acum vreo doua ore, am primit un telefon, prin care o draguta domnisoara Daniela, care suna din partea domnului Blaga, ne-a recomandat sa mergem la vot. O alta forma de campanie electorala tarzie. Si ilegala. Ma intreb daca nu cumva e o dovada de disperare din partea PD-L, daca simt nevoia sa-si promoveze candidatul chiar si in ziua alegerilor.” Permiteti-mi sa presupun ca domnisoara Daniela nu statea acasa uitandu-se la telenovele, cand s-a gandit sa dea telefoane sa sfatuiasca lumea sa se duca sa voteze. Permiteti-mi sa presupun ca a fost pusa de partid sa faca acest lucru. Si mai permiteti-mi sa presupun ca a fost ilegal, nu de alta dar campania se terminase vineri, cu doua zile in urma.

Astazi s-a repetat povestea, dar cu cateva schimbari: telefonul nu a fost din partea domnului Blaga, ci din partea PD-L, si nu m-a mai sunat domnisoara Daniela, ci un robot. Oricum, aceeasi dovada de etica sub-dezvoltata ca si la alegerile locale. Imi pare rau ca nu mi-a trecut prin cap sa ma pregatesc pentru asa ceva si sa inregistez mesajul.

Tin sa mentionez ca nu fac si eu o tarzie anti-campanie PD-L. Am facut aceasta precizare pentru ca nu vreau sa se intample ca atunci si sa fiu iar acuzata ca sunt socialista/comunista/marxista doar pentru ca nu am fost de acord cu perceptia domnului Blaga despre campania electorala. As fi fost la fel de revoltata daca era vorba de orice alt candidat, de orice alt partid.

PS: Titlul este inteleapta observatie facuta de o batrana astazi dupa ce a iesit din cabina de vot :))

PPS: Desi acest blog este coproductie, nu inseamna ca cei doi neuroni sunt intotdeauna de acord. Neuronul Blond nu-mi impartaseste opinia.

Neuronul Brunet

Bah ce ma enerveaza astia- part II

2008-11-28T14:52:00.001+02:00

Ma enerveaza lumea care ma suna sa-mi zica ”nimic”. Exista o anumita persoana in viata mea [nu conteaza ca e blonda] care ma suna intr-una doar de dragul de a ma suna. Daca ma suna pe mobil si nu raspund, ma suna pe fix si cand nu-i raspund da sms-uri pe mobil. Dupa 5 mesaje primite de la ea la care nu raspund, incepe sa-mi sune familia sa intrebe de mine de ce nu raspund la mobil. Daca nici asa nu are succes, suna persoanele cu care as putea fi in momentul ala. Daca in sfarsit raspund, ea imi zice “ te-am sunat sa vad ce faci, deci ce faci?”. E normal sa dai 10 mii de telefoane doar ca sa vezi ce fac? Si nu e ca si cum nu am vorbi zilnic la telefon. In cazul asta e evident ca nu prea avem ce sa ne mai spunem si ea incepe “ si ai tai sunt bine? Mama ta ce face? Taica-tu e bine?” Apoi incep pauzele alea lungi si penibile in care nu mai avem ce sa vorbim, dar incepe ea iar “ si pisica e bine?”

La inceput ma speriasem cand primeam atatea apeluri de la ea, credeam ca are vreo problema, ca e ceva serios, dar acum prefer sa-mi pun telefonul pe silent sau sa-l las acasa cand plec pe undeva.

Apropo de telefoane stupide, urasc cand de ziua mea ma suna tot felul de persoane cu care nu am mai vorbit de o gramada de timp sa-mi zica “La multi ani”. De exemplu, ma suna fosta mea profesoara de desen din generala, ma suna fosta invatatoare a fratelui meu. Bine, o fi un gest frumos ca s-au gandit la mine, dar totusi din moment ce nu mai am absolut nimic in comun cu acele persoane si nu le-am mai vazut de ani buni, de ce simt ele nevoia sa ma sune? Ar putea la fel de bine sa o sune pe maica-mea sa o felicite, ca de fapt ea merita felicitata de ziua mea, ca ea a stat 15 ore in travaliu, eu n-am facut nimic.

P.S din pacate acea persoana blonda nu-mi citeste blogul asa ca tortura continua

Judgmental

2008-11-27T22:57:00.006+02:00

I’m judgmental! Yes, it comes with having a brain! Atitudinea asta puritana de genul “de ce nu-i acceptam pe ceilalti asa cum sunt” are logica pana la un anumit punct. Ii acceptam pe ceilalti asa cum sunt, dar asta nu inseamna ca suntem de acord cu tot ceea ce zic/fac ei.

E logic sa categorisim tot ceea ce ne inconjoara: prieteni/dusmani, cunoscut/necunoscut, frumos/urat. Dar depasind dihotomiile, pot afirma ca, de fapt, problema nu este ca judecam, oh no, problema este ca aducem critici. Interactiunile sociale ne fac sa emitem judecati de valoare, dar oamenii se asteapta mereu la un feedback pozitiv. Chiar si comentariile de genul “arat atat de obosita astazi” sunt de natura sa starneasca reactia “Nu, cum poti sa spui asa ceva? Arati foarte bine!”. You know what? Nu arati foarte bine. Arati groaznic. Ah, si mi se pare ca te-ai cam ingrasat. There!

Ma deranjeaza mult cand unii pretind ca nu judeca pe nimeni, nu critica, etc. Macar eu nu sunt ipocrita si recunosc: I make judgments every single day. Toti facem asta – fie ca este vorba de felul in care arata o persoana, de comportamentul cuiva, de un film, o carte sau muzica pe care o asculta. Si de cele mai multe ori vine de la sine.

PS: Am uitat sa mentionez ca, desi sunt adepta unei sinceritati totale, cateodata trebuie sa tinem cont de anumite norme pentru a nu-i rani/jigni pe cei din jurul nostru. Asta daca ne pasa de ei. Daca nu...

Neuronul Brunet

Copiii din ziua de azi - part III

2008-11-26T22:40:00.004+02:00

Asa cum ziceam in ultimul meu post, azi voi vorbi despre jocurile pe calculator. Trebuie sa recunosc ca nu ma voi axa neaparat pe problema copiilor care se joaca, ci si pe problema “copiilor de peste 20 si ceva de ani” care se joaca.

Trebuie sa spun ca nu am facut cercetari asupra tuturor copiilor sa vad cum si cat se joaca, insa am observat comportamentul copiilor din blocul meu. In primul rand ei sunt complet rupti de realitate [pe langa faptul ca-mi zic “saru’ mana” cand ma vad], se impusca cu arme imaginare, unul se crede nush ce spion si il “omoara” pe altul cu arma lui cu laser in timp ce striga “mori Spiderman”. Eu una nu vad ce legatura exista intre Spiderman si spioni, dar ma rog, poate sunt eu prea batrana.

Acum cateva luni un copil de 12 ani s-a spanzurat accidental pe cand se credea Spiderman. Un alt copil, tot de vreo 12 ani, si-a omorat un coleg de clasa cu o lovitura in stomac, asa cum vazuse el intr-un joc. Se pare ca jocurile dezvolta creativitatea, dar intr-un sens rau. Ar trebui ca parintii sa-si lase mai des copiii afara, sa se joace sotronul sau fotbal sau orice altceva si nu sa-i tina in casa indopati cu semipreparate si cu ochii intr-un monitor. Bine, mai exista si cazurile de la extrema cealalta in care parintii nu-si primesc copiii in casa. =)) Se intampla la mine in bloc; sunt doi frati gemeni de maxim 11 ani care sunt tinuti numai afara. Veneam intr-o seara acasa, era vreo 10 jumate, ploua si copiii aia tot afara erau. Ii mai aud cum striga la maica-sa “mami, putem sa venim sus?”, la care maica-sa urland “nu! stati afara”. Am vazut fericirea in stare pura pe fetele lor cand i-a primit maica-sa o data in casa mai devreme.

Dar ce se spune despre cei trecuti de 20 si ceva de ani, care nu doresc sa depaseasca adolescenta si ar sta non-stop sa se joace? O sa incerc sa fiu blanda aici ca sa nu trebuiasca sa fac Craciunul in fata usii pe pres sau sa ma trezesc cheala intr-o dimineata.

Ce satisfactie nemaipomenita iti poate da un joc incat sa te joci 10 ore pe zi; sa stai in fata monitorului toata noaptea, sa te culci la 8 dimineata, sa te trezesti la 4 dupa-amiaza si apoi sa te joci iar?

Exista o lume intreaga dincolo de monitorul ala, exista persoane reale cu care poti interactiona. Poate ai o prietena [nu stiu, zic si eu (sau prieten)] pe care o/il poti scoate in parc, poti interactiona cu ea/el. Nu ai avut destul timp in adolescenta sa faci asta, sa te joci? Sa zicem ca ajungi la 30 de ani, si te intrebi “ce am facut eu pana acum?” si vine si raspunsul “m-am jucat in cea mai mare parte a timpului”. N-as vrea sa fiu acolo si sa aud acest raspuns.

In alta ordine de idei, toata dragostea mea pentru adolescentii intarziati [cum ziceam, nu vreau sa ma trezesc cheala intr-o dimineata].

De Neuronul Blond

Romania nu evolueaza. Romania involueaza.

2008-11-24T14:15:00.009+02:00

Cu stilul rautacios care mi se reproseaza din ce in ce mai des in ultima vreme, propun o analiza a generatiei actuale: asa numita “generatie Messenger”.

Generatia Messenger isi gaseste modele in Gina Pistol si Poponet [cu P mare, ca nu e poponet de rand :))], in Maria Marinescu si Ion Ion [vedeti dragii mei ca n-au rezistat nici macar ei?!], in Monica si Irinel [plopul si buturuga]; generatie care a dus mai departe ideea de reviste cu femei goale [acum se publica fotografii cu copii dezbracati, ca nah... libera exprimare, jos cenzura, alea-alea...]; generatie care nu gaseste nimic anormal in a posta pe hi5 poze "kinky"; generatie care este absolut fermecata de emisiunile care promoveaza drogurile si violenta; care asculta muzica in care vulgaritatea, obscenitatea si violenta sunt la ordinea zilei; generatie care se dezvolta numai in fund si... ummm... piept [ma refer la reprezentantele de sex feminin, desigur] si mai putin in creier.

Marea problema este ca, desi sunt multe persoane la fel de oripilate de mine de aceasta situatie, este foarte greu sa schimbam ceva. Asta nu inseamna ca o sa ne prefacem ca aceste probleme nu exista. Atat cat putem, o sa incercam sa make a difference. Wow ce idealista sunt astazi :)) Votati-ma presedinte!

PS: Ca tot am pomenit de hi5: din punctul meu de vedere – not trying to offend anybody – hi5 e o modalitate prin care pastrezi legatura cu fosti colegi sau prieteni cu care nu apuci sa vorbesti foarte des, plecati prin alte tari. Din punctul altora de vedere, hi5 e locul ideal unde sa punem poze cu noi cat mai dezbracati, in pozitii cat mai kinky, in locuri cat mai “jmechere”. Aaah si evident, trebuie sa ai peste 1000 de prieteni in lista, ca daca nu esti cam fraier... Nu suport sa primesc friend request de la persoane pe care nu le cunosc, nu suport sa primesc friend request de la obsedati sexual care imi trimit mesaje cu “ce buna esti gagica, vrei sa iesim la un suc/hotel?” sau “hiii gorgious well i dont understand tht how can b person tht much perfect in just 20 years of age ...perfect in every thig hairs smile lips figure shaped ..... but i loose one thing u got boyfriend so there is no my chance hehe but i will b glad to b ur friend not glad i want to b the luckiest person to b a friend of a beauty kiss u bye mojju” [nu, nu glumesc] si nu suport sa primesc friend request de la tipe care isi pozeaza sanii [ummm da, no comment]. Ce PS lung :))

Neuronul Brunet

Copiii din ziua de azi - part II

2008-11-23T18:46:00.004+02:00

Spuneam intr-un post anterior ca deja din ce in ce mai multi copii devin supraponderali, o parte din vina purtand-o alimentatia lor si o alta parte din vina o poarta “grija” exagerata a parintilor, care prefera sa-i tina in casa decat sa-i lase in spatele blocului sa se joace.

Cel putin in Bucuresti, intr-un procent destul de mare copiii au calculator acasa. In loc sa iasa afara dupa scoala, sa se joace, ei stau in casa si se joaca pe calculator. Am vazut copii de 12 ani cu profil de hi5, am vazut fete de 15 ani care isi puneau pe hi5 poze indecente si asteptau “commuri” la ele.

Asa cum eu am fost “Generatia Pro TV”, adolescentii de azi sunt “Generatia Messenger”. Deja au un limbaj de messenger [pe care eu una nu-l inteleg], folosesc expresii precum DulCe saU AmArA, cUmiNtE SAu vuLgArA, RaMaN MErEu OrIgInAlA, Dlagutzik si Dooolcik, inlocuiesc ş cu j, i cu y. Am incercat sa citesc un mesaj scris in halul asta si m-a luat durerea de cap, mi-a luat jumate de ora sa descifrez 10 randuri [si nu din cauza ca sunt blonda]. As vrea sa vad o lucrare scrisa de un copil de clasa a 7-a sa vad daca scrie „ Emin3sCu era kul ji desteept ji o ubea mooolt pe V3ronik Micl3”. =))

Am auzit saptamana trecuta o discutie despre partea negativa a Internetului. Copiii or sa ajunga sa stea numai pe Messenger, sa nu mai iasa din casa [apropo, daca scriu intr-un blog nu inseamna ca nu am o viata personala si ca-mi petrec tot timpul pe net], sa socializeze doar online, sa-si dezvolte si mai mult vocabularul asta “minunat”.

Pe langa faptul ca devin obezi, mai devin si inculti. Cati adolescenti au activitati extrascolare? Cred ca procentul lor este destul de mic. Cand aveam vreo 10 ani si nu aveam Messenger [thank God for that ca cine stie cum ajungeam acum] ai mei ma duceau la tot felul de cursuri de engleza, de pictura si da, recunosc m-au dus si la cor. Sunt antitalent si la cantat si la pictat, dar conteaza ca nu m-au tinut in casa si ca am facut ceva trebuia sa-mi dezvolte creativitatea.
Stay tuned pentru “Copiii din ziua de azi - part III” in care voi vorbi despre jocuri.

De Neuronul Blond

Mami, mami, eu vreau să mă fac animatoare!

2008-11-22T19:30:00.007+02:00

M-am gândit la ceea ce am realizat până acum şi am luat o decizie în ceea ce priveşte viitorul meu. Vreau să renunţ la facultate că oricum nu învăţ nimic acolo şi să-mi dedic tot timpul pentru a face ceea ce-mi place: să mă duc la solar şi prin cluburi. Mă gândeam să-mi fac o carieră din asta: mă fac animatoare!

O să-mi cumpăr parfumuri originale şi s-a terminat cu hainele din Obor. În primul an fac destui bani ca să-mi pun silicoane şi pe urmă poate ajung actriţă de telenovele. Deocamdată aici se opreşte planul, dar cu siguranţă voi avea parte de cele 15 minute de glorie.

Sper să îmi respecţi decizia şi să nu încerci să mă faci să mă răzgândesc. Apreciez toate sacrificiile pe care le-ai facut pentru mine, dar vreau să-mi hotărăsc singură destinul. Stai liniştită, nu-ţi face griji pentru mine, o să ajung cea mai bună animatoare din Club Maxx.

PS: Îmi cer scuze ca nu m-am obişnuit să scriu k în loc de ca, y în loc de i, sh în loc de ş şi tz în loc de ţ. Regret, de asemenea, faptul că nu am reuşit să fac nici un dezacord. Probabil că aşa ar fi fost mai credibilă povestea.

Neuronul Brunet

Brunetti likes...

2008-11-22T19:24:00.002+02:00

De acum încolo o să avem rubrică [cât de cât constantă] "Blondie likes..." sau "Brunetti likes..." [n-am găsit ceva care să sune mai puţin lame :))], în care o să postăm clipuri care ne plac, o să scriem despre cărţile pe care le-am citit sau despre filmele pe care le-am văzut şi alte chestii care ne plac. So here it is: una dintre obsesiile mele, coloana sonoră de la Twilight, Paramore - Decode.

Neuronul Brunet

Copiii din ziua de azi

2008-11-21T14:23:00.004+02:00

Tot mai multi copii mananca de la fast-food. Intr-o zi, fiind la Mc, in timp ce-mi mancam hamburgerul cam cu noduri ca ma gandeam ca bag in mine produse modificate genetic, vad doua tipe, la vreo 15 ani si la vreo 90 de kg fiecare sau mai mult [cine stie?], cu tava plina de tot felul de produse d-astea „light” care te ingrasa ca naiba si distrug sanatatea. Cum naiba nu se simt alea sa dea ceva jos de pe ele? Hai ca mai e si explicatia ca asa au fost ele dintotdeauna, ca n-au ce face; dar nici sa bage in ele chestii de la Mc si sa se ingrase si mai rau. Ele cand se uita in oglinda ce vad? Cand nu au loc sa stea pe capacul de la wc ce simt? Se simt bine? Si daca nu, de ce nu fac nimic in privinta asta? Din contra ele isi agraveaza situatia.

Ma uitam aseara pe youtube la un filmuletz cu o fetita din Germania sau nush de unde care avea 120 de kg si maica-sa ii dadea sa manace pizza si hamburgeri. Daca eu aveam un copil, o fata in special, care sa fie asa grasa, o inchideam in casa si o sapt ii dadeam numai apa si salata, ca sa o dezobisnuiesc de porcarii. Dupa aia nu mai vedea nici un ban de buzunar de la mine, ca sa nu poata sa se duca la Mc sa bage prostii in ea. Sau ca sa nu fiu asa drastica [cu toate ca asa ar merita ] m-as simti eu ca mama, ca parinte si as incepe sa gatesc mai sanatos, fara grasimi, fara semi-preparate, fara mancare in oras. Mi-as face timp [ca mai e si scuza asta ca sunt o mama care lucreaza si n-am timp sa gatesc si asa imi duc copilu la fast-food] si as gati mai sanatos.

La 20 de ani cum or sa arate fetele alea? Or sa mai traiasca pana atunci? Care e explicatia? De ce noi de acum suntem predispusi la obezitate? De ce exista atat de multi copii grasi? Din vina parintilor? Eu asta cred. Ei prefera sa-si tina copiii in casa, la calculator, la televizor, dandu-le sa manance numai semipreparate, numai porcarii, decat sa-i lase in fata blocului sa se joace, decat sa le ia o bicicleta si sa-i trimita in parc, decat sa-i trimita la un club sportiv. E normal? Eu una as face niste tabere, niste centre speciale pentru acesti copii, unde sa existe un nutritionist care sa-i indrume, si pe ei si pe parinti, unde sa practice un sport, unde sa fie ajutati.

Mai avem mult de invatat si in privinta alimentatiei, si in privinta sanatatii.

De Neuronul Blond

Noi sustinem...

2008-11-20T14:10:00.006+02:00

Nu boul! Noi sustinem proiectul "Nu stationa pe stanga!". Asta ca sa schimbam putin mentalitatea societatii de care se plangea Neuronul Blond.

Din pacate evenimentul, care promoveaza anti-nesimtirea la metrou [aflati mai multe aici] s-a amanat, dar puteti semna petitia in continuare. Eu am semnat! Si o sa bat pe toata lumea la cap cu chestia asta, pentru ca de mult ma plangeam de atitudinea boilor si chiar mi se pare o initiativa foarte buna. And not a moment too soon!

Neuronul Brunet

Romania 2008

2008-11-19T22:22:00.007+02:00

De ce toata lumea alearga dupa bani? De ce sunt unii atat de ambitiosi incat lucreaza pana in ajunul Craciunului sau chiar de sarbatori pentru 10 lei in plus la salariu? De ce uita de familie, de prieteni si nu vad in fata lor decat serviciu si bani? Oare o sa-i iubeasca mai mult familia sau prietenii daca fac mai multi bani? De ce sunt atatia care pleaca "in afara" la muncit, la tot felul de job-uri ciudate, de ex culesul de capsuni, menajera, chelner? Or sa fie mai apreciati in tara ca au facut chestia asta? O sa zica ţaţa Floarea din varful dealului :"A lu' Gheorghe a plecat in Spania la cules, ce om capabil"? Chiar conteaza parerea lu' ţaţa Floarea? Copiii lor or sa fie mai fericiti ca nu-si vad parintii care sunt plecati "afara" sa faca bani? Or sa fie mai fericiti cand parintii le aduc dvd-uri, mp3-uri, iPod-uri si bani de shopping in mall? Acesti parinti isi vad copiii in cel mai bun caz de doua ori pe an. Nu e de mirare daca ii vom vedea pe acesti copiii peste 5 ani la Pro Tv la stirile de la ora 5 facand cine stie ce tampenii. E mai bine asa? De ce isi trimit parintii copiii la facultati? "Ca sa ajungi mama ca Becali care are Maybach si sa ne dai si noua bani sa ne facem vila la Snagov ca noi te-am crescut cu greu..." Eu de ce fac o facultate? Poate ca sa ma duc si eu la cules dupa ce nu o sa-mi gasesc nici un loc de munca pe aici.

Urasc ideile de genu': cum sa ma duc eu in club si sa stau pana dimineata ca sa iau primul metrou? Adica sa stau in acelasi loc cu aia care n-au bani decat de 2 beri?? Pai nu e clubu’ suficient de mare pt ei si pt suferinta mea! Cum sa-mi calculez eu banii ca sa am exact de 3 beri? Cum sa ma duc eu in Vama fara enspe milioane? Cum sa ies eu din casa fara enspe milioane in buzunar? Cum sa nu cumpar eu un cacat cu 10 milioane...ce daca la colt e acelasi cacat cu 500 d mii? Cum sa nu ne facem cadouri scumpe si nefolositoare, ce daca tu aveai nevoie doar de o bluza? Eu ti-am luat toata colectia lu' Razvan Ciobanu! Ah, esti in organizatia"Salvati Animalele" si eu ti-am luat haina de blana? Nu-i nimic, tine-o acolo sa vada dusmanii ce haina ai tu!

M-am saturat de toate astea, de ideile astea, chiar daca pe unele dintre ele le-am gandit si eu. Ce s-a intamplat cu sex, vodka si eugenii? Era mai frumos atunci! Cum sa cerem de la Romania sa ne dea de toate daca noi nu facem nimic in tara asta si preferam sa fugim la cules decat sa ne batem capul cu ce se intampla pe aici?

Hai sa facem o schimbare: votati-ma presedinte!

De Neuronul Blond

Aberatii sexiste

2008-11-18T12:37:00.004+02:00

Trebuia sa iasa la suprafata toate nebuniile mele de feminista (liberala, nu radicala, va rog faceti diferenta): nu cumva toate fetele astea de o calitate indoielnica ajung asa tot din cauza barbatilor?! Nu cumva ei (natangi si neajutorati... ma scuzati: duri, virili, atragatori, seducatori, adevarati eroi contemporani *yeah right*) sunt cei care imping aceste femei la gesturi disperate?

Presupunem urmatoarea situatie: femeia, gingasa si fragila, arunca apropo dupa apropo persoanei placute/iubite. El evident nu reactioneaza nici dak ii dai cu o bata in cap, si se duce cu prima blonda (sa ma scuze Neuronul Blond, nu am nimic cu blondele. vorba vine) in fusta *mai mult decat* scurta (sau curea, cum imi place mie s-o numesc). Ea se vede nevoita sa-i marturiseasca adevaratele ei sentimente. El ii spune ca e prea buna pentru el, sau prea draguta, sau prea desteapta (true, but irrelevant) si cel mai bine e sa ramana prieteni. Ea intelege ca el prefera sa se culce cu prima... cum s-o numesc... “parasuta” pe care o intalneste decat sa aiba o relatie serioasa cu femeia pe care poti s-o duci chiar si acasa la mama. Dar el nu vrea o relatie serioasa, pentru ca presupune compassion, loyalty and trust. Asa ca ea se “deghizeaza”... un decolteu generos si o fusta scurta, trasaturi ale “celeilalte”, in speranta ca va fi observata. Dar ea nu e asa. Fluieraturile si replicile penibile nu o incalzesc cu nimic. Urmatoarea zi o sa stea acasa, in pijamale, uitandu-se la Grey’s Anatomy – sau chiar Ally McBeal – impreuna cu prietena ei cea mai buna, care i-a adus inghetata, gandindu-se de ce nimeni nu o vede pe ea, adevarata ea! Poate intr-un final el o sa-si dea seama de ceea ce a pierdut (asta cand “parasuta” o sa-i dea papucii pentru un tip cu mai multi bani si cu mai multe masini) si o sa caute alinare tot la ea. Dar ea, fata desteapta, nu o sa-l primeasca iar in capul ei, in patul ei, in inima ei. Si atunci el o sa puna cea mai idioata intrebare pe care poate sa o puna: “de ce?” Ea se enerveaza pentru ca raspunsul, desi este deja formulat in capul ei, este prea greu de rostit. El o chinuie si mai rau cu intrebarile lui. Ea inceape sa planga. Gata! End of story. Daca ea a inceput sa planga nu mai este nimic de facut. El isi ia gandul si pleaca cu coada intre picioare. Ea o suna iar pe prietena ei cea mai buna, care vine cu medicamentul: ciocolata, inghetata si un film de duzina cu happy ending. Ea isi revine dupa un timp, but she’s bitter. Nu mai este the nice girl de odinioara. Acum decolteul generos si fusta scurta sunt la ordinea zilei, she plays mind games, iar fluieraturile si micile flirturi nu o mai deranjeaza. THE END

Trebuie mentionat ca blogul nu a fost scris de Ea, nu ma identific cu protagonista. Ea e Ea, iar eu sunt eu. Si nu sunt certata cu prietenul. Si nici nu sunt lesbiana :)) Este o situatie ipotetica, cam trasa de par, but I was just trying to make a point.

Neuronul Brunet

Bah ce ma enerveaza astia!

2008-11-17T19:35:00.008+02:00

Ma enerveaza cuplurile formate din "pisi" si "iubi" care isi pun poze cu ei pe hi5 sau pe orice alt site, si daca scriu bloguri isi pun poze cu ei pe si blog. Intotdeauna la sectiunea "despre mine" scriu si despre iubi/pisi. "Eu sunt x, imi place nush ce si il iubesc mult pe iubi"... la el e "eu sunt y, imi place nush ce si o iubesc mult pe pisi". Grrr... Bineinteles ca se au unul pe celalalt in lista de prieteni si isi dau commenturi unul altuia, la pozele lor.

Toata lumea tre sa vada ce iubire mare e intre ei! Ii recunosti usor, sunt aia cu statusurile de commited, chiar daca sunt de 3 luni impreuna, sunt aia care pun poze cu ei si cu descrieri "eu cu jumatatea mea", sau pun niste versuri dintr-o melodie d-aia siropoasa. In bloguri scriu despre ce au facut ei cu iubi/pisi, de parca ma f...reaca pe mine grija ce fac ei doi.

Cuplurile astea nu dureaza f mult, nush nici eu de ce, n-am nici o explicatie deocamdata, dar promit sa urmaresc fenomenul si sa gasesc o explicatie plauzibila. Aaa.. sa nu mai zic pe mess ca au la avatar poza lor si la status mesaje pt iubi/pisi...

First of all.. lumea nu trebuie sa ma perceapa prin intermediul prietenului meu, vreau sa ma vada ca pe mine, nu ca pe "prietena lu ala". N-ati inteles despre ce vb? Exemplu: Tudor Chirila si Andreea Raicu.. amandoi au bloguri, amandoi scriau despre ce au mai facut ei ca si un cuplu [s-au despartit intre timp; din pacate... mie chiar imi placea de ei]; Cristi Brancu si Oana Turcu, nu e emisiune de-a lu Brancu in care sa nu vb de Oana [ulterior si-au facut si emisiune impreuna, si ea scrie si la revista lui].

Oricum blogul asta nu e pentru Brancu sau pentru Chirila, e pentru toti aia care au profil de hi5 pe modelul enuntat la inceput. Get a life, a life just for your own!

De Neuronul Blond

Tipologie

2008-11-16T22:26:00.005+02:00

Machiata strident si imbracata vulgar. Perfect, isi zise ea, admirandu-se in oglinda. Isi ia pantofii cu toc cui de 12 cm si se pregateste sa iasa din casa.
- La cat te intorci?
- Nu stiu. S-ar putea sa dorm la o prietena.
- La ce prietena?
- Nu stiu! Lasa-ma! O sa aflu eu acolo la cine dorm.
Iese din casa si tranteste usa. Se urca in taxi si pleaca. Un sfert de ora mai tarziu ajunge. E aproape toata lumea acolo. Normal, nu putea sa ajunga ea prima, trebuia sa-si faca intrarea. Isi da haina jos, expunand “marfa”. Se lasa examinata de departe de catre toti, unduindu-si formele. Se opreste putin, saluta cateva persoane si se indreapta catre bar. Se aseaza pe scaun, cere un Cosmopolitan [influenta Sex and the City] si ii zambeste frumos barmanului. Isi scoate pachetul de tigari din geanta si cere un foc tipului de langa ea.
- Mersi frumos, iti raman datoare!
- Serios? Si cand iti platesti datoria? Si mai ales... Cum?
- Vorbim mai incolo, scumpule! Te tin ca plan B.
Se ridica usor si se duce sa danseze. Isi calculeaza fiecare gest, fiecare miscare, fiecare unduire a feselor, coapselor, soldurilor. Cativa o privesc, dar nici unul nu se duce la ea. In final se urca pe o boxa, are mai multe sanse sa fie vazuta. Nu-i place aici, nu vede cine intra in club. Se da jos si se duce iar la bar, pentru inca un cocktail. Arata bine barmanul. Incepe sa vorbeasca cu el si is da seama ca e chiar foarte dragut. Din pacate pentru tine, nu-ti poti permite sa fii cu mine. Pleaca sa-l caute pe tipul cu bricheta dar nu-l gaseste. Pesemne a plecat cu altcineva. Atmosfera i se pare chiar plictisitoare si se hotaraste sa se duca acasa. Nu a fost o zi foarte buna.
Ajunge acasa, incercand sa nu faca foarte mult zgomot cand intra in casa, dar degeaba.
- Nu ziceai ca dormi la o prietena?
- Ba da, dar ea vroia sa mai stea si nu aveam chef sa o astept. Ma duc sa ma culc. Noapte buna, mami!
- Somn usor!
Intra la ea in camera si se demachiaza. Se duce sa faca un dus si apoi isi pune pijamalele cu Winnie the Pooh. O sa viseze cum o sa fie la majoratul ei, peste 2 ani.

Neuronul Brunet

Sa moara dusmanii mei

2008-11-15T20:02:00.007+02:00

Ne luam masini din ce in ce mai scumpe, ne luam telefoane din ce in ce mai scumpe, nu ne luam unul, ne luam 2, 3 fara numar. Avem o masina, ne mai luam una si mai scumpa, sa vada dusmanii. Ne luam genti de mii de euro, sa avem in ce pune telefonul ala scump si sa avem ce pune in locul din dreapta in masina, sa vada dusmanii. Multi romani isi faceau credit la banca sa-si cumpere telefon, din nou ca sa vada dusmanii. Isi luau un telefon foarte scump [asta inainte de criza financiara] dar aveau credit numai de bip pe el.

Se zice ca telefonul indica statusul social. Nu cred asta; daca luam spre exemplu un muncitor necalificat care isi face credit la banca sa-si ia nush ce super telefon, asta nu inseamna ca mobilul ii indica adevaratul status social. La ce ii trebuie unui muncitor de exemplu, dar asta poate intra la multe alte categorii, un telefon cu mms, cu radio, cu mp3, cu redare video, cu camera, cu infrared, cu bluetooth? Cati dintre voi folosesc in mod curent, sa zic 90% din toate aplicatiile astea? Ah, mai sunt cocalarii care folosesc mp3-ul din telefon sa puna muzica in metrou, sa “inveseleasca” putin ziua celorlati calatori. Uite ce gest altruist, isi sacrifica ei bateria pentru a face fericiti calatorii. Sa-ti vina sa-i pupi, nu alta.

De ce va luati masini din ce in ce mai scumpe? Ajungeti mai repede cu ele? Romanii prefera sa stea ore intregi in trafic decat sa mearga cu metroul. Prefera sa se duca la piata cu SUV-ul decat sa mearga pe jos, prefera sa mearga la servici cu masina, enervandu-se in trafic decat sa ia un metrou.

Noi mergem la munca in Italia ca sa ne luam Q7 [alb] cand venim acasa. Avem nevoie intr-adevar de el? Nu. Dar tre sa vada dusmanii/vecinii cati bani am facut noi in Italia si trebuie sa claxonam pipitzele pe trecerile de pietoni in speranta ca atunci cand vor vedea masina alba li se va lua asa un val de pe ochi si se vor indragosti pe loc.

Poate ne vom trezi si noi la realitate cand se vor resimti mai bine efectele crizei.

P.S. Multumesc vocii din telefon care m-a inspirat pentru acest blog.

De Neuronul Blond

More bad dating

2008-11-14T15:22:00.019+02:00

Citeam ieri ce a scris Neuronul Blond si ma gandeam prin ce chinuri am mai trecut si eu la intalniri. Cred ca fiecare tipa are o lista de genul asta. Ar trebui sa facem un concurs, “cine a avut cea mai nereusita first date”. Am si eu cu ce sa ma laud:

Acum cativa ani am iesit cu un tip care parea chiar foarte dragut. Ne cunoscuseram print-un vecin de al meu – prieten de al lui – si m-a invitat in oras [ce demodat suna... pe vremea aia inca se “cerea prietenia”]. A fost totul foarte dragut, n-a facut nimic din lista Blondei, dar finalul intalnirii a fost cam... dezastruos. La un moment dat mi-a spus ca trebuie sa vorbeasca cu prietenul lui sa-l intrebe ceva despre mine. Evident ca l-am intrebat ce anume [curiozitatea a omorat... intalnirea] si a raspuns ca nu poate sa-mi spuna. “Macar stii cum ma cheama?” am zis eu razand, moment in care el s-a facut verde. Moment in care eu m-am facut portocalie... Presupun ca nu mai e nevoie sa spun ca nu s-a mai intamplat nimic intre noi.

Poveste un pic mai recenta: acum un an eram la cumparaturi [iar cumparaturi =))] cu sora mea. Nu stiu ce s-a intamplat in ziua respectiva, ca parca aveam lipit de frunte un post-it pe care scria “ma dau in vant dupa vanzatorii din mall”. Partea buna e ca intotdeauna au fost draguti si s-au dus sa-mi caute masura mea. Partea proasta e ca unul dintre ei era mai scund decat mine [and he didn’t take no for an answer either]. Si nu stiti cat de scund trebuie sa fie un tip ca sa fie mai mic decat mine – hey, sunt totusi mai inalta decat Shakira sau Jennifer Lopez. Si decat Omarion am impresia :)) Nu zic ca tipele de 1.70 ar trebui sa iasa cu tipi de 1.95 dar nici sa parem un cuplu de liliputani.

O alta intalnire nereusita e atunci cand tipul te intreaba de ca te-ai dat cu oja respectiva sau de ce ti-ai prins parul asa. Si daca este si prima intalnire s-ar putea sa fie tipul cu care m-am intalnit eu si, ca sa o citez pe co-autoarea blogului – trebuie sa iei distanta cat mai repede. Hmmm acum daca stau sa ma gandesc bine, intalnirile mele au fost mult mai reusite decat ale ei. Cred ca ar castiga concursul :))

Neuronul Brunet

16 motive pentru a nu te mai intalni a doua oara cu el

2008-11-13T22:24:00.005+02:00

1. Incepe sa dea citate din Biblie, rostite cu patos si o sclipire ciudata in ochi;
2. Dupa intalnire, te suna pe la 2 dimineata si iti cere adresa spunandu-ti ca ii e dor de tine si vrea sa te vada;
3. Daca refuzi sa-i dai adresa, te implora sa va intalniti in oras, evident la ora aia, cat mai repede posibil;
4. Ii bati apropouri ca ti-e frig si ca ar trebui sa te ia in brate si el iti zice ca mai bine iti rupi o mana si te bati cu ea ca sa te incalzesti;
5. Incepe sa planga din orice motiv;
6. Se lauda cu talentele lui sexuale;
7. Te roaga sa-l imprumuti cu niste bani;
8. E mai interesat de o prietena de-a ta decat de tine si bate apropouri pentru un menaje a trois;
9. Inainte de intalnire te suna si te intreaba daca mai poate aduce un prieten la intalnire;
10. Iti povesteste despre taica-sau, sau despre maica-sa de ajungi sa stii mai multe despre parintii lui decat stii despre el;
11. Face glume de cioban;
12. Dupa ce ati mancat ragaie si e mandru de asta;
13. Iti povesteste despre fosta lui prietena, eventual plangand;
14. Si-a facut singur pierce in sfarc [ pierceuri in sfarcuri];
15. Te cere in casatorie;
16. Plange spunand ca propriul lui caine il latra cand intra in casa;

Toate astea le zic din proprie experienta, cu unii recunosc ca m-am mai intalnit si a doua oara [ big, big mistake] si cu unul.. eh, long story.. povestesc data viitoare. :))
Dar clar, daca face primele 3 puncte + punctul 16 din mica mea lista, fugi!!!!!!!!!!!! Inseamna ca e tot ala cu care m-am intalnit eu si trust me [ trust a blonde] trebuie sa iei distanta cat mai repede.

De Neuronul Blond

“Let’s go shopping” sau cum să-ţi traumatizezi prietena

2008-11-13T14:42:00.011+02:00

Dap, abia ne-am deschis blogul şi deja scriem despre cumpărături. Că deh, suntem femei şi altceva nu ştim. Pe deasupra una dintre noi mai e şi blondă. Şi acum că am terminat de analizat situaţia din perspectiva unui misogin, let’s get to the point. The point e că am auzit chestia asta la foarte multi tipi: sunt îngroziţi de gândul de a merge la cumpărături cu prietena. Decât dacă nu se duc să îşi cumpere ea lenjerie intimă, dar asta e cu totul altă poveste. O să fiu foarte sinceră: nici eu nu aş mai merge cu prietenul la cumpărături. :))

Atunci când vor ei să-şi cumpere ceva, bărbaţii sunt îngrozitori. Te duci şi cauţi blugi negrii bărbăteşti în zece mii de magazine: Base, Vans, DC, Billabong, Frogs, Mojo the Hidden Shop, H₂O, Kitchen [sigur am uitat :-?] [ar trebui să mă plătească, doar le fac reclamă]. Şi are nevoie de pantaloni chiar în ziua respectivă. Şi nici nu te organizezi ca lumea că nah, e grabit şi se plimbă haotic prin oraş şi tu trebuie să te ţii după el. Şi deodată tipul ăla descurcăreţ devine un tembeluţ pierdut în spaţiu. Any resemblance to existing persons is purely coincidental. :))

Dacă vrei tu să-ţi cumperi ceva sunt şanse mari să-şi piardă răbdarea după prima jumatate de oră şi să-ţi spuna că te asteaptă la o cafea până termini tu. Mă rog, sunt şi tipi care vin cu tine şi chiar nu comentează [foarte frumos din partea lor :*], dar care sunt şansele să dai peste ei?

Cum spuneam, este destul de traumatizant să mergi cu un tip la cumpărături. Take it from me, că am experienţă în aşa ceva. Nu mai vreau să fiu “fashion advisor” [reţineţi, fetelor: shopping, nu cumpărături; beauty, nu frumuseţe; şi alte expresii pe care le folosim că deh, ne afectează şi pe noi globalizarea]. De acum mă duc la cumpărături numai cu fetele. Noi măcar ştim ce măsură purtăm.

Neuronul Brunet

Greetings, earthlings/ We have now taken over your radio

2008-11-12T22:12:00.011+02:00

Eu chiar cred ca extraterestrii exista. Serios acum. Vaticanul a recunoscut, Prunariu a afirmat si el ca exista; mai au aia de nasa sa recunoasca, dar ei sunt mai inceti.

Prin august cica au aparut la noi in tara 11 ozn-uri, le-au filmat astia de la stiri. Da-ti seama ce avansati dpdv tehnologic sunt aia daca au fost capabili sa vina tocmai pana la noi pe planeta.. ca oricum sunt sigura ca ei sunt din alta galaxie. So, daca au intentii ostile/dubioase cu noi, noi n-avem nici o sansa in fata lor [la draq, noua ne ia o saptamana pana ajungem pe luna].

Asa ca, daca vin aia sa ne faca sclavi, eu mor prima. Eu nu stiu sa fac mancare, nu stiu sa fac curat, nu stiu sa muncesc, nu stiu sa fac nimic. Poate numai daca le plac alora pisicile, fac o crescatorie de pisici si sa ma tina si pe mine de mila.. daca nu.. sigur ma omoara prima pe mine.

Saaau, daca sunt asexuati, deci n-au nevoie de favoruri sexuale, mor altele primele, unele care doar din asta traiesc. Nu dau nume ca nu vreau sa ma prinda Simona Sensual pe strada si sa ma bata. Ups, am dat deja numele? My bad!

P.S. da, stiu ca se scrie NASA
P.P.S. titlul e din coloana sonora a Space Jam [si melodia nu e "I believe I can fly" de R. Kelly, dau o bere celui care ghiceste melodia]

De Neuronul Blond

Mamei prietenei mele ii plac telenovelele

2008-11-10T21:02:00.005+02:00

Pentru femeile casnice – aka femei fără ambiţii – kilogramele puse pe şolduri, fund, coapse, etc de-a lungul căsniciei reprezintă poliţa de asigurare a căsătoriei. Asta s-ar traduce prin “ai facut din mine o vacă grasă, aşa că nu mă poţi părăsi acum, când sunt mai bătrână, mai grasă şi la fel de lipsită de ambiţie ca şi înainte”.

Nu pot întelege femeile care nu fac decât să stea în casă, să se uite la telenovele, să mai facă ordine din când în când [nu prea des, ca nu cumva să piardă cele 17 telenovele favorite], să mai facă un sandwich [nici nu se pune problema de mâncare gătită] şi să îşi facă manichiura. Recunosc, situaţia descrisă pare puţin trasă de păr... Până mă duc să-mi vizitez anumite rude.

Dar sa revenim la oile noastre. Ce dracu’ este în capul lor? Cum rezistă aşa? Cum pot accepta să fie întreţinute şi să fie nevoite să cerşească 10 ron de la soţ ca să se duca să se tundă?! Retineţi că nu vorbim aici despre casnicele a la Monica Columbeanu, care au bani cu carul [până şi aia se mai duce la o prezentare de modă ca să îşi justifice existenţa].

Din punctul de vedere al Neuronului Brunet, femeile astea sunt nişte paraziţi ai societăţii. Şi înainte să-mi săriţi în cap şi să-mi spuneţi că n-am dreptate, luaţi în calcul faptul că nu mă refer la femeile care au o problemă de sănătate şi chiar nu pot munci, ci mă refer la femeile-trântor, o specie foarte des întâlnită pe plaiurile mioritice.
Am scris prea mult. Mă duc să lenevesc.

PS: Glumeam.

PPS: Dedicatie. Fara numar. :))

Neuronul Brunet

Cum să-ţi pierzi independenţa

2008-11-10T13:37:00.004+02:00

Hai să deschidem o revistă pentru femei sau chiar un site.. nush, chiar nu contează. Ai deschis? Buuuuuun. Si chiar dacă n-ai deschis nu contează pentru că oricum stii cum arată o revistă pentru femei si ce contine ea. Păăăăi în primul rând multe reclame, după aia primesti sfaturi despre cum să te imbraci: la birou, la scoală, la film, la întalnirile cu prietenii, la întalnirea cu El; după aia primesti sfaturi despre cum să te porti la o întâlnire cu El, cum să îti mentii relatia cu El, ce să faci în pat ca să îi placă Lui, ce să nu faci în pat, cum să nu te certi cu el, cum să faci compromisuri, ce să-i faci de mancare [bineînţeles că există vreo 5 pagini despre mâncare si despre ce să-i gătesti Lui].

Absolut toate revistele astea contin sfaturi pentru a îmbunătăti relatia cu El. Eu cred că se găseste vreo duduie în fiecare redactie care crede că are o relatie perfectă si începe să dea sfaturi. Dar nu asta e problema; problema e că revistele astea distrug tot ce înseamna independentă feminină. Ele ne învată [sau mă rog, încearcă să ne învete] că femeile trebuie să se trezească dimineata, să se duca la birou, să vină acasă, să-i gătească, să facă curat si să fie si perfectă în pat. În timpul ăsta El ce face? Se trezeste, se duce la birou, iese cu baietii, vine acasă, mănâncă, face "dragoste" cu ea [evental cu gândul la alta] si adoarme. Trist e că asta se întâmplă în majoritatea familiilor si că revistele pentru femei promovează acest stil de viată.

Buuuuuuun. Acum deschide o revistă pentru bărbati. Sau chiar dacă nu deschizi îti zic eu ce e în ea. Femei [cât mai goale], masini, haine, sporturi extreme, alte femei [si mai goale], parfumuri, calculatoare, jocuri, gadgeturi. N-ai să găsesti niciodată în vreo revistă pentru bărbati o rubrică de genul " ce să-i gatesti ei când ajunge acasă"[vorbesc aici de o rubrică permanentă] sau "10 moduri de a spăla perdelele" sau "ce să faci pentru a o satisface". Noooo pentru că ei le stiu deja pe toate, sau pentru că nu le pasă. Pur si simplu asa au fost învătati de mici; bărbatii fac ce vor, iar femeile stau în bucătărie.

As vrea să-l întâlnesc si eu pe ăla care să-si facă singur curat în cameră [asta înseamnă si spălat geamuri si spălat pe jos, si spălat perdeaua], care să îmi facă de mâncare [ok, micul dejun nu se pune ca de obicei la el acasă te trezesti, deci e foarte aiurea ca la el acasă, să te trezesti tu mai devreme si să-i faci de mâncare], care să îsi ia singur copilul de la grădinită, care să facă compromisuri, care să stea să îti asculte toate problemele si să îti dea un sfat ok, sau care măcar sa înteleagă prin ce treci [eu una m-am saturat de replici de genul "lasă că trece" sau " te descurci tu"; ori te doare undeva, ori esti limitat...] Dar nooo, tu pe de altă parte nu trebuie sa îi zici vreodată lucruri care să-i pună în pericol "bărbătia", n-ai voie să-i zici "mai slăbeste", "o ai mică", "nu esti bun în pat"; nu, tu trebuie să minti, să mimezi, să faci orice pentru a-i cladi bărbătia. Dar ei n-au nici o problemă în a-ti spune pe fată "mai slăbeste", sau "arăti ca dracu în rochia aia".

Femeile ar trebui să-si schimbe putin mentalitatea, sau asteaptă ca barbatii să le-o schimbe pentru ele?

De Neuronul Blond

Blog nou si neuroni vopsiti

2008-11-09T17:29:00.004+02:00

Nu ne propunem să reinventăm apa caldă, dar blogul ăsta o să fie – sau mai bine zis îşi propune să fie – un pic altfel. În primul rând pentru că este coproducţie. În al doilea rând pentru că este scris de o blondă – Neuronul Blond şi de o brunetă – Neuronul Brunet (adică yours truly); asta dacă nu o să ne certăm zilnic şi nu o să reuşim să scriem nimic. Ţinem să mentionam că nu suntem nişte fufe tembele care s-au gandit acum că este “cul” să-şi faca blog. Avem amândouă bloguri de mai bine de doi ani, numai că acum punem un neuron blond şi un neuron brunet împreună în procesul de creaţie într-o nouă reşedinţă – Yahoo 360, die in pain!

Neuronul Blond va scrie despre chestiile care se întâmplă zi de zi în viaţa unei blonde, sperând astfel să dărâme mitul conform căruia toate blondele sunt proaste şi piţipoance. Nu mai adaugăm nimic la descrierea ei pentru că mărturiseşte că este un mister până şi pentru ea.

Eu sunt semi-feministă [cum vine asta?], deci nu exagerez cu ideile mele. Nu am idei cretine conform cărora femeia poate să stea toată ziua să se uite la emisiuni penibile şi la telenovele, iar săracul bărbat trebuie să gătească şi să spele rufele. Ţin să menţionez că mă enervez repede şi uit greu, după modelul “forgive, but don’t forget”.

Nu vom scrie chiar zilnic pe blog – deşi facem tot posibilul – pentru că nu vrem să postăm orice tâmpenie. Mai mult decât atât, suntem studente în ultimul an şi nu promitem că o să avem timp să scriem tot ce ne trece prin cap, deşi garantăm că material există la nivelul neuronilor.

This being said... enjoy!

Neuronul Brunet